Indira Gandhi a fost născută în lumea politicii. Ea a fost strănepoata lui Motilal Nehru, lider timpuriu al mişcării indiene de independenţă, şi fiica lui Jawaharlal Nehru, premierul Indiei în primii 17 ani de independenţă de Marea Britanie. În ciuda numelui faimos pe care l-a purtat, nu a existat nici o legatură de rudenie între Indira şi Mahatma Gandhi.
Indira a terminat facultatea Visva Bharati din Bengalul de vest şi a urmat apoi cursuri la Universitatea Oxford. În anul 1942 s-a casătorit cu Feroze Gandhi, membru al Congresului National.
Indira Gandhi a devenit prima oară prim-ministru în 1966 (şi a rămas în funcţie până în 1977) şi apoi din nou în 1980, până când a fost asasinată. A fost adesea lăudată pentru lupta împotriva foametei în zonele rurale.
Opozanţii au criticat-o pentru că ar fi dorit să construiască o dinastie. Aceasta voia ca fiul ei Sanjay să-i urmeze la cârma ţării, dar după ce acesta a murit într-un accident aviatic în 1980, Indira a început să-l pregătească pe celălalt fiu al ei, Rajiv, să preia puterea.
Ca prim-ministru, Indira Gandhi a condus cea mai populată ţară democratică, care numără peste 700 de milioane de oameni. În timpul mandatului său, Indira Gandhi a încercat să rezolve probleme majore ale Indiei, ca suprapopularea, foametea, castele, probleme de igienă publică şi conflictele religioase între hinduşi şi musulmani şi alte confesiuni.
Indira Gandhi a aderat la politica socialistă a dezvoltării industriei. Şi tatăl ei a fost adeptul acestei politici, deşi nu a reuşit să facă prea multe progrese în timpul în care a fost premier. Indira Gandhi a stabilit în acest sens legături apropiate cu Uniunea Sovietică, mai ales pentru a conta pe sprijinul sovieticilor în conflinctul cu Pakistanul.
Anii în care a condus India au fost marcaţi de evenimente importante. Cea mai controversată măsură pe care a luat-o Indira a fost să ordone armatei indiene invadarea, în iunie 1984, a Templului din Ammritsar, cel mai sfânt loc de cult pentru minoritatea sikh. Această decizie i-a adus cel mai probabil şi moartea. Măsura a fost luată ca urmare a violenţelor comise de extremiştii sikh pentru a afirma cererile lor pentru un stat autonom.
În confruntările de la Templul Sfânt au murit peste 450 de sikhi.
La cinci luni după invadarea Tempului din Ammritsar, pe 31 octombie 1984, Indira Ghandi a fost omorâtă de propriile gărzi sikh în timp ce trecea prin grădina reşedinţei din Safdarjung Road nr.1 în New Delhi.
Ultimul cuvânt pe care l-a pronunţat Indira a fost „Namaste”, o formulă de salut în hindusă. Ea saluta astfel cele două gărzi sikhi pe lângă care trecea (deşi exista un decret care spunea că gărzile ei sikh trebuie să fie însoţite de un non sikh în orice ocazie). Nu purta vestă anti-glonţ.
La 9.08 dimineaţa, ora locală, cele două gărzi au tras mai multe gloanţe în premierul Indian, una din gărzi folosind un revolver de calibru 38 şi alta un pistol mitralieră Sten. Cel puţin şapte glonţe i-au pătruns în abdomen. Indira Gandhi mergea la o întâlnire cu marele actor britanic Peter Ustinov, care ar fi trebuit să îi ia un interviu. Nu exista o ambulanţă în apropiere şi Indira Ghandi a murit din cauza unei hemoragii masive. Alte gărzi i-au împuşcat pe asasinii Indirei.
La spital o echipă de 12 doctori a încercat să facă o minune, deşi Indira nu mai avea semne vitale. Decesul a fost pronunţat la ora 2.20 PM.
În noaptea dinainte de asasinat, ea declarase în faţa unei mulţimi în oraşul Bhubaneswar că: „Nu mă interesează o viaţă lungă. Nu mă tem de moarte. Nu mă deranjează dacă viaţa mea se stinge în slujba acestei ţări. Dacă mor astăzi, fiecare picătură din sângele meu va învigora naţiunea”.
Lumea s-a cutremurat la vestea morţii premierului indian. India a plâns-o îndelung pe conducătoarea care a stat aproape 16 ani în fruntea ţării, iar în zilele ce i-au precedat moartea mii de sikhi au fost omorâţi în acte de răzbunare.