Se presupune că peştera a fost descoperită în anul 1835, de către un bărbat, pe nume James Newlove, în timp ce săpă un iaz pentru raţe. În momentul în care a făcut descoperirea, James l-a trimis pe fiul său Joshua să vadă ce se ascundea în groapa pe care tocmai o făcuse. Ajuns la suprafaţă, băiatul i-a spus tatălui său că în subteran se află o peşteră neobişnuită. Vestea i-a luat prin surprindere pe locuitorii din Margate, ei neştiind absolut nimic despre ceea ce se ascundea chiar sub ei, scrie descopera.ro.
„The Shell Grotto”, aşa cum a fost denumită peştera, poate fi accesată doar printr-un singur loc. Odată intrat, turistul descoperă un tunel în serpentină, după care i se deschid mai multe pasaje, a căror pereţi şi tavane sunt acoperite în totalitate cu scoici. Se estimează că aceste sunt în urmă de circa 4,6 milioane.
Materialul organic din interiorul cavităţii subterane nu a putut fi datat, deoarece societatea privată în administrarea căreia se află situl nu dispune de suma de bani necesară realizării unei astfel de proceduri. Cu toate acestea, din datele pe care le au, istoricii au estimat că peştera ar fi fost amenajată în jurul anilor 1700 de către o persoană foarte bogată, care, pur şi simplu, nu ştia cum să îşi folosească averea.
În momentul de faţă, „The Shell Grotto” nu se află într-o stare foarte bună. Scoicile de pe pereţi au căpătat, de-a lungul timpului, o culoare închisă, datorită utilizării îndelungate a lămpilor cu petrol pentru a ilumina pasajele. Mai mult decât atât, au fost observate scurgeri de apă, care duc la degradarea treptată, dar sigură, a operelor de artă realizate în interiorul peşterii.