Drama transformată în viciu: Săracii dau mai mulţi bani pe ţigări

„Viața m-a chinuit foarte mult. Am simțit că țigările mă ajută să mă simt mai bine”, aceasta este mărturisirea unei femei din satul Perșinari, de lângă Târgoviște. Ea trăieşte din ajutorul de handicap pe care îl primeşte fiica sa şi din pensia de însoţitor, acestea însumate fiind în valoare de 670 de lei. Din banii aceştia, mărturiseşte că jumătate îi cheltuie pe tutun. 

„La un moment dat, mă lăsasem din nou, dar a murit taică-meu și nu m-am mai lăsat de atunci și până acum.”, spune ea. 

O alta persoana, care suferă de semipareza în urma unui accident şi are un venit de doar 270 de lei, fumează câte şapte ţigări pe zi. „Când am fost internat, din prostia mea – am luat 50 de diazepame. Că am zis că urăsc viața și am vrut s-o scurtez. Nu am fumat trei, patru zile, cât am stat în comă. După ce mi-am revenit am exagerat iar cu țigările. De supărare.”, mărturiseşte el.

Cea mai mare firmă de țigări de pe piața românească, British American Tobacco, susţine că nu are produse pentru săraci. „Am avut om care mi-a muncit în curte, se plângea în fiecare zi că nu-i ajung banii. Fuma un pachet de Kent și bea trei beri la doză. Bă, tot ce ai câștigat azi ai dat pe trei beri și-un pachet de țigări. Dacă aș fi în locul tău nu aș bea și nici nu aș fuma. Stau așa și mă gândesc cu drag de fumat, dar banii ăia îi dau la copil. Nu știu ce s-a întâmplat, poate nu au sistem de valori, habar n-am. Cât de greu este să faci o aritmetică simplă, să spui, nu am bani, nu-mi permit. Nu vreau să dramatizez, cred că e o pătură socială care merită ajutată, de acord, dar în viață te mai ajuți și singur.”, spune Valentin Canură , corporate affairs manager.

Alte articole

Reducerea riscurilor asociate fumatului în Australia. Interviu cu un cercetător consacrat

Noua Zeelandă, un model de succes în combaterea fumatului prin încurajarea produselor cu risc redus

Oamenii aceştia, dar şi alţii, au nevoie de ajutor, au nevoie să vadă dincolo de contextul nefericit în care s-au născut. Interesul unui stat este să aibă cetăţeni sănătoşi şi productivi, care să contribuie la buget. Cu toate acestea, politicienii români nu fac nimic pentru ei şi pentru a nu mai fi marginalizaţi de către societate. Cei aflaţi în pragul sărăciei sunt într-un procent de 40% şi continuă să crească.