Potrivit HRW, circa 4.000 de persoane, multe dintre ele vulnerabile — copii, femei însărcinate și persoanele cu dizabilități — sunt reținute pe insulele Lesbos și Chios.
Insulele din Marea Egee au fost principala poartă de intrare pentru aproape un milion de migranți, între care numeroși refugiați din Siria și Irak, care au avut ca principală destinație țările bogate din UE trecând prin Grecia și Balcani în cea de-a doua jumătate a anului 2015.
‘Politica UE, aplicată în Grecia, a blocat familii care au fugit de orori precum teroarea Stat Islamic, amenințările talibanilor sau bombele guvernului sirian’, a declarat Eva Cosse din cadrul Human Rights Watch. Ea a adăugat că există alternative pentru a reține oamenii, astfel că ‘nu există nicio justificare legală sau morală pentru a închide solicitanții de azil și migranții în spatele gratiilor’, potrivit Agerpres.
La Bruxelles, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene, Tove Ernst, a declarat că ‘detenția solicitanților de azil și a migranților este într-adevăr o posibilitate, însă ar trebui, desigur, să fie folosită în mod foarte restrictiv’. ‘Este însă într-adevăr o posibilitate prevăzută în legislația UE’, a spus ea. ‘Este o posibilitate folosită pe insule în timpul procedurilor, cu scopul de a se asigura faptul că migranții nu se eschivează’, a mai spus ea.
Taberele din Lesbos și Chios au fost folosite inițial drept centre de primire și înregistrare, însă ‘s-au transformat dintr-o dată în tabere-închisori pe 20 martie’, în urma acordului UE-Turcia, a afirmat HRW.
Oamenii care au sosit după această dată au fost reținuți de autoritățile elene, cu ajutorul Agenției europene pentru protecția frontierelor Frontex, a mai spus organizația. Condițiile din cele două tabere s-au deteriorat din cauza supraaglomerării și lipsei activității organizațiilor umanitare, a mai spus Human Rights Watch.