„Nu înţeleg… când spui Catedrala Mântuirii Neamului, accepţi că mântuirea se poate face pe neamuri. Iisus nu a venit să mântuie un neam sau altul, ci a venit pentru omenire. A venit pentru a descărca omenirea de păcat. Nu se face mântuirea în turmă. Catedrala nu poate fi a mântuirii neamului. Povestea asta a fost considerată la un conciliu din 1892 ca erezie. Aş dori să mă lumineze cei din partea Bisericii, cum am ajuns noi să ne mântuim pe neamuri.
Dumnezeu nu preferă nimic, pentru că oamenii nu au acces la preferinţele lui Dumnezeu. Cântecelul vine pe o anumită înflăcărare din ultimii ani: credincioşii de la noi aşteptat un anumit fel de a fi călăuziţi. Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes şi haine de zeci de mii de euro, ci doar călare pe un măgar. Cu acest cântec, intelectualitatea a dat glas nemulţumirii pe care oamenii au simţit-o în aceşti ani, au dat glas faţă de trufia prelaţilor noştri. Nu a tuturor, pentru că sunt şi preoţi de la ţară care dimineaţa dau covrigii săracilor, dar altminteri, senzaţia este de trufie. A venit timpul ca biserica să înţeleagă că a venit momentul unei discuţii cu noi”, a declarat Liiceanu.