Paştele, cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii. România TV vă urează „Paşte Fericit!”

PASTE 2016:  Lumina Sfântă de la Ierusalim s-a aprins, sâmbătă, după trei minute de la intrarea în Mormântul Sfânt a Patriarhului Ierusalimului, Teofil al Treilea, şi a fost împărţită clericilor şi credincioşilor aflaţi în biserica Învierii care adăposteşte Sfântul Mormânt. În România, ea a fost adusă cu un avion privat închiriat de Patriarhie.

„Lumina pe care am adus-o de la Ierusalim ne amintește că trebuie să umblăm ca niște fii ai Luminii, să părăsim faptele Întunericului și să îl urmăm pe Dumnezeu. Este lumina faptelor bune, lumina pe care cei cu frică de Dumnezeu au agonisit-o în acest răstimp al păresimilor rugându-se mai mult, făcând fapte bune, plângându-și păcatele și iubindu-l pe Dumnezeu. Cei care sunt fii ai Luminii au astfel de fapte, care îi pregătesc pentru întâmpinarea acestei mari sărbători. (…) Să iertăm toate pentru Înviere. Hristos a Înviat!”, a spus arhiepiscopul, care a precizat că Lumina de la Sfântul Mormânt este adusă pentru al 8-lea an consecutiv în România. 

La câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi. Toată această succesiune de evenimente au avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.

Program special la RATB şi Metrorex, de Paşte

Scopul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.

Alte articole

Părintele Pimen Vald, avertisment major! Greșeala care ne poate duce direct în iad: „Așa vă smintiți”

Desertul biblic consumat de Iisus Hristos! Este sănătos și extrem de nutritiv. Se prepară foarte ușor și este un remediu natural

După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi.

Klaus Iohannis, la slujba de Înviere de la Patriarhia Română

La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.

Duminica – a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol. Împotriva tuturor a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Această biruinţă nu putut fi tăgăduită şi nu i-a putut fi smulsă niciodată, povesteşte un preot.

Paştele este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, cea a patimilor.

Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.

În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile – cele patruzeci de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.

Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cea care precede Învierea, are în cultul ortodox slujbe şi rânduieli speciale. Astfel, luni, marţi şi miercuri se săvârşeşte Liturghia darurilor mai înainte Sfinţite, iar joi şi sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

TRADIŢII, OBICEIURI ŞI SUPERSTIŢII DE PAŞTE 2016. Ce să faci ca să-ţi meargă bine de Paşte

Potrivit tradiţiei liturgice vechi a Bisericii, conservată în Tipicele de origine studită (constantinopolitană), anul liturgic începea, ca şi astăzi, în noaptea Paştilor. De data Paştilor erau legate succesiunea şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste an.

Paştile a fost sărbătorit încă de la început în toată lumea creştină, însă nu peste tot la fel. Izvoarele amintesc că în Biserica primară au existat mari diferenţe regionale în ceea ce priveşte data şi modul sărbătoririi Paştelui. Creştinii din părţile Asiei Mici şi ale Siriei, care aveau ca temei practica veche moştenită de la Sfinţii Apostoli Ioan şi Filip, luau în calcul ziua anuală sau lunară şi sărbătoreau mai întâi moartea Domnului („Paştile Crucii”) la 14 Nisan, apoi Învierea („Paştile Învierii”) la 16 Nisan, indiferent de ziua din săptămână în care cădea această dată.

Partizanii acestei practici iudaizante mai erau numiţi şi „quartodecimani”, fiindcă sărbătoreau Paştile la 14 Nisan, adică în aceeaşi zi cu iudeii.

Iudaizanţii mai moderaţi („protopashiţii”) sărbătoreau Paştile duminica, însă întotdeauna legau această duminică de Paştile iudaic, chiar dacă de multe ori sărbătoarea cădea înaintea datei reglementare.

Cea mai mare parte a creştinătăţii însă (Apusul, Egiptul, Grecia şi Palestina) lua drept normă ziua săptămânală. Ei sărbătoreau, aşadar, moartea Domnului întotdeauna în Vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan, iar Învierea – în duminica următoare, care cădea totdeauna după 14 Nisan sau după prima lună plină, după echinocţiul de primăvară.

Moartea Domnului sau „Paştile Crucii” era zi de întristare şi era sărbătorită cu post prelungit până în ziua Învierii. Învierea Domnului sau „Paştile Învierii” era zi a bucuriei şi se sărbătorea, ca şi astăzi, prin agape şi cine. Practica aceasta era fondată pe învăţătura Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

O parte dintre creştinii din Galia sărbătorea Paştile la o dată fixă: 25 martie sau chiar 27 martie.

Cele două denumiri originare ale Paştelui creştin („Paştile Crucii” şi „Paştile Învierii”) au fost conservate de către Biserica Romano-Catolică, ce foloseşte doi termeni diferiţi pentru a indica atât „Paştile Crucii” (Pasqua di Passione), cât şi „Paştile Învierii” (Pasqua di Resurrezione).

Lumina Învierii de la Sfântul Mormânt din Ierusalim se aprinde, însă, numai la Paştile ortodoxe.

Indiferent cum este serbată sau câte tentative de denigrare a celei mai importante sărbători a creştinilor au existat, Hristos a izbutit cea mai strălucită biruinţă ce nu i-a putut fi luată. Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

De ce se ia lumină de Paşte

Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, la Ierusalim, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari, potrivit site-ului crestinortodox.ro. Se ştie că Sfânta Lumină se aprinde doar la ortodocşi, ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică. De ce se ia lumină de Paşte? Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinţa cea adevărată.

URARI DE PASTE 2016: Trimite si tu FELICITARI DE PASTE celor dragi

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.

Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual, de aceea credincioşii trebuie să ştie de ce se ia lumină de Paşte. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.

OBICEIURI

În Duminica Învierii, de obicei, se poartă haine noi, fiind o primenire a trupului şi sufletului, iar dimineaţa se spală cu apă rece, în care sunt puse un ou roşu şi un ban de argint, pentru a fi rumen la obraji ca oul şi pentru a avea belşug.

Pasca şi ouăle roşii

Pasca reprezintă un cozonac special care se coace o singură dată pe an, de Sfintele Paşti. Gospodinele creştine coc cozonacul, fie sub formă rotundă, fie dreptunghiulară, asemeni mormîntului în care a fost aşezat Mântuitorul.
Ouăle roşii simbolizează Învierea Domnului. Acestea nu lipsesc de pe masa creştinilor, nici din Biserică, fiind aduse pentru a fi binecuvântate la sfîrşitul Slujbei de Înviere.

De Paşte creştinii ciocnesc ouă roşii, rostind: „Hristos a înviat”, „Adevărat a înviat!”.

Lumânarea este nelipsită de la slujbele bisericeşti. În noaptea de Înviere oamenii merg la biserică cu lumânări pentru „a lua lumină”. Dacă în Biserică nu sunt lumânări aprinse, nu poate avea loc Sfînta Liturghie, de aceea preotul aprinde o lumânare, apoi îndeamnă credincioşii: „Veniţi de primiţi lumina!”.
Lumânarea aprinsă îndeplineşte un rol deosebit în viaţa creştină. Ea radiază lumină, şi totodată ne trimite cu gândul la Dumnezeu.

Sărbătoarea Paştelui este una dintre cele mai mari sărbători, având o semnificaţie nu doar religioasă, ci şi una de reunire a familiilor, în care predomină bucuria, împăcarea şi lumina în suflet.

Lumina Sfântă de la Ierusalim – minune sau truc chimic? VIDEO