In loc sa ne intrebam unde nu am procedat corect, orgoliul de parinte care are putere asupra celui mic uneori ne-o ia inainte si nu vrem sa acceptam crudul adevar: acela ca uneori noi gresim in modul in care purtam un dialog cu el, mai ales cand discutia este importanta si cu o oarecare miza in formarea personalitatii lui.
Ei bine, da, sunt feluri defectuoase de a comunica cu un copil care sigur nu ii aduc nimic bun, ba mai mult lasa si urme si umbre in mintea si inima lui. Daca vrei sa le afli si sa te feresti de ele, le poti parcurge in randurile de mai jos, asa cum li le prezinta celebrul psihosociolog Jacques Salome in cartea editurii Ascendent „O viata pentru a vorbi despre noi insine”.
Puteti face chiar voi simplul exercitiu sa va intrebati: care este o replica neplacuta de care imi aduc aminte din copilarie, ca mi-o tot spunea mama sau tata? Cu usurinta constatam ca unele vorbe spuse in vant poate de parinti, dor si azi, peste ani si ani distanta.
Ideea de baza este ca, atunci cand vorbim cu cel mic, el nu este numai copilul nostru; el este o fiinta umana cu multe sentimente, ganduri si emotii, ca si noi. Si intai de toate de acestea este bine sa tinem cont.
Cand negi si respingi ce traieste copilul tau
„Dar nu, nu e nimic”.
„Ai spus asta pentru ca parea interesant, tot timpul te plangi…”
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.