Blestemul campioanelor. Mai mult de jumătate din câştigătoarele titlului în România s-au desfiinţat. Rezistă Astra?

Astra Giurgiu este a 23-a campioană din istoria Ligii 1. În cei peste 100 de ani de existenţă, fotbalul nu a fost prea generos cu campioanelor, devorând nu mai puţin de 13 dintre ele. Motivele sunt dintre cele mai diverse: determinate de schimbarea regimului politic, de falimente sau dezinteres local. Prima campioană a României a fost Olympia Bucureşti, care a câştigat ediţiile 1910 şi 1911. Echipa era înfiinţată în anul 1904 şi juca pe stadionul Bolta Rece, aflat lângă Arcul de Triumf de astăzi. Raţiunile care au determinat desfiinţarea sa au fost mai degrabă obiective, deoarece prima criză majoră, survenită în 1915, a fost determinată de faptul că o parte dintre jucătorii săi au fost atraşi de rugby. Au urmat o serie de evoluţii în eşaloanele inferioare, iar dispariţia oficială din fotbal este datată o dată cu instaurarea comunismului în România, în 1846.

United Ploieşti a câştigat ediţia de campionat din 1912. Echipa era poreclită “bufniţele”, pentru că jucătorii se antrenau mai mult în întuneric, la lumina de pe stradă, pentru ca adversarii să nu-i poată spiona.  United Ploieşti a avut o viaţă de doar nouă ani, între 1906 şi 1915. Echipa era alcătuită exclusiv din jucători străini, iar declanşarea Primului Război Mondial i-a determinat pe mulţi dintre aceştia să se întoarcă în ţările de origine.

Colentina Bucureşti a câştigat campionatul în 1913 şi 1914. Echipa a fost înfiinţată în 1909, iar componenţii săi erau în majoritate englezi. La fel ca în cazul lui United Ploieşti, mulţi s-au întors acasă după izbucnirea Primului Război Mondial, iar Colentina s-a desfiinţat. După Primul Război Mondial, echipa a activat în cadrul districtului București, iar după al doilea război mondial a apărut o singură dată în liga a III-a, în ediția 1946-1947 (terminând pe locul 8 din 10 echipe, în seria a II-a), după care a dispărut definitiv. Româno-Americana FC Bucureşti a câştigat titlul în 1915, iar un an mai târziu s-a desfiinţat, după doar zece ani de existenţă. Exemplul avea să fie urmat după aproape un secol, de Unirea Urziceni.

Prahova Ploieşti a avut o existenţă mai lungă. S-a înfiinţat în 1915, a câştigat titlul în 1916, şi a “murit” în 2001, la 86 de ani. Între jucătorii emblematici de după 1945 se numără Titi Teaşcă, acesta cunoscând consacrarea şi ca antrenor. Chinezul Timişoara a fost prima campioană a României după Primul Război Mondial, în 1922, şi în ciuda celor şase titluri câştigate s-a desfiinţat în 1949. Declinul începuse însă din 1927 (anul câştigării ultimului titlu), când datoriile la bănci erau uriaşe. Echipa a fost părăsită de jucători, conducători şi suporteri, a retrogradat în eşaloanele inferioare, iar până la desfiinţare n-a mai fost decât un pas.

Colţea Braşov a activat în fotbalul românesc între 1920 şi 1931, iar în 1928 a fost campioana României. Juventus Bucureşti a rezistat în fotbal între 1924 şi 1952. A câştigat campionatul în 1930, anul primei ediţii a Campionatului Mondial de Fotbal şi, de altfel, a dat naționalei jucători la primele trei Campionate Mondiale din istorie. Titlul din ’30 rămâne însă singurul din palmaresul său. La începutul anilor ’50 s-a mutat la Ploieşti şi, neagreată de comunişti din cauza caracterului său cosmopolit, a intrat în criză financiară şi a dispărut.

Unirea Tricolor Bucureşti este considerată precursoarea actualei Dinamo, fiind o echipă a Ministerului de Interne, dar existenţa sa în acte se întinde doar pe parcursul a 32 de ani, 1926-1958. A câştigat campionatul în 1941, an în care cea mai mare parte a Europei se afla deja în război.

Clubul Atletic Oradea a rămas în istoria fotbalului românesc prin titlul cucerit în anul 1949. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial echipa a activat în campionatul Ungariei, în 1944 câştigând campionatul acestei ţări. În anul 1949 a devenit campioana României. În 1963, după 53 de ani de existenţă, echipa la care au activat Iuliu Bodola şi Iosif Petschovschi avea să se desfiinţeze.

FC Argeş Piteşti a reuşit să o învingă pe Real Madrid în Liga Campionilor şi a eliminat-o din Cupa UEFA pe Panathinaikos, dar criza şi managementul defectuos au făcut ca gruparea care i-a dat fotbalului pe Dobrin, Mutu, Vlădoiu, Dică şi mulţi alţii să se desfiinţeze în 2013. În plamaresul grupării alb-violet figurează titlurile din 1972 şi 1979. Suporterii speră la renaşterea sa, precum Pasărea Phoenix, şi au înfiinţat o nouă formaţie, FC Argeş 1953. Aceasta activează în prezent în eşalonul judeţean, iar 1953 este anul înfiinţării vechiului club.

Unirea Urziceni este ultima campioană dispărută din fotbalul românesc. A fost înfiinţată în 1954, a câştigat titlul în 2009 şi s-a desfiinţat în 2011. În sezonul 2009-2010, echipa ialomițeană a jucat în Champions League, reușind performanța de a le învinge pe Glasgow Rangers și FC Sevilla. A acumulat 8 puncte, record pentru România în grupele Ligii. A terminat pe locul 3 în grupă și s-a calificat în 16-imile UEFA Europa League, fiind eliminată de FC Liverpool. Totuşi, dezinteresul patronului Dumitru Bucşaru după ce s-a văzut cu banii de la UEFA în buzunar a împins echipa în colaps, echipa retrăgându-se în cele din urmă din toate competiţiile.

Doi ani mai târziu titlul a fost câştigat de Oţelul Galaţi, echipă din conturile căreia au dispărut subit 7 milioane de euro, imediat ce a fost preluată de Dan Adamescu. Echipa se află în pragul desfiinţării, nereuşind să termine în Liga a II-a ediţia de campionat 2015/2016. În plus, adunarea creditorilor de la FC Oţelul Galaţi a anunţat că nu a aprobat planul de reorganizare propus de administratorul judiciar.