Procedura dării în plată nu este una complicată, dar, în cele mai multe cazuri, va fi contestată de către bănci. Pot apela la această procedură legală doar persoanele care au luat credite de până în 250.000 de euro pentru a achiziţiona o locuinţă.
Cele mai multe bănci din România au contestat puternic această lege, considerând-o neconstituţională. Ea a fost votată în parlament, promulgată de preşedintele României şi avizată de Curtea Constituţională în urma unei sesizări.
1.Ce trebuie să facă o persoană pentru a scăpa de datoria către bancă prin predarea casei?
Trebuie să-şi angajeze un avocat care să facă o notificare către bancă cum că debitorul doreşte să predea imobilul şi să scape de datorie.
Atenţie! Notificarea poate fi făcută şi prin notar sau prin executor, dar în final, se va ajunge tot la avocat pentru că băncile vor contesta în instanţă notificările primite.
2. Ce trebuie să conţină notificarea?
Acest document e o cerere prin care debitorul îi cere băncii să-i transfere proprietate imobilului pentru care a făcut împrumutul. Pe lângă elementele de identificare a contractului dintre bancă şi persoană, trebuie trecute în notificare „două zile diferite şi un interval legal pentru ca reprezentanţii legali ai băncii să aibă posibilitatea de a se întâlni cu debitorul pentru a realiza documentul de transfer al proprietăţii şi închiderea contractului de împrumut”, scrie un avocat specializat.
3. Ce taxe trebuie să plătiţi?
Băncile vor contesta în instanţă toate notificările primite chiar dacă sunt conform legii. Aşa că persoanele care apelează la această formulă pentru a scăpa de plata creditului imobiliar, trebuie să se aştepte la un proces. Întocmirea notificării ar trebui să coste în jur de 200 de lei, iar onorariul avocatului pentru un proces în prima instanţă – 2000 de lei, iar pentru apel încă 1000 de lei, conform cotidianului „Libertatea”. Durata procesului este estimată în acest moment la un an de zile. În cazul în care debitorul câştigă procesul cu banca, acesta îşi va recupera cheltuielile de judecată.
4. Ce ar trebui să faceţi înainte de a realiza notificarea?
Dacă vreţi să păstraţi imobilul, cel mai bun lucru ar fi să începeţi o negociere cu banca pentru schimbarea contractului de credit. Scoaterea comisioanelor ascunse, transferul creditului într-o altă moneda, recalculcarea dobânzii poate face rata suportabilă, iar atunci debitorul îşi păstrează casa şi continuă plata ratelor. Acesta poate folosi opţiunea „dării în plată” ca pe o soluţie extremă.
5. Cine pierde şi cine câştigă în urma dării în plată?
Nu pierde şi nu câştigă nimeni.
Ambele părţi sunt afectate de o astfel de soluţie. Banca se alege cu un „contract toxic”, nu va reuşi să încaseze suma proiectată şi trecută în contabilitate la momentul încheierii contractului de creditare, iar debitorul rămâne fără casă, un bun pentru care a plătit deja, lună de lună, un umăr de ani. Acei bani vor fi pierduţi.
La legea dării în plată s-a ajuns din cauza faptului că după instalarea crizei şi a creşterii abrupte a francului elveţian, băncile şi debitorii nu au găsit o cale de negociere astfel încât ultimii să scape de o parte din povara creditelor imobiliare. Cum această povară e resimţită la nivelul întregii societăţi, o reglemetare legală a conflictului a apărut firesc.