Fluorul este periculos pentru sistemul nervos. Evită pasta de dinţi care conţine această substanţă

Un nou studiu publicat în cel mai vechi şi mai prestigios jurnal medical, The Lancet a clasificat fluorul ca neurotoxină – în aceeaşi categorie ca arsenicul, plumbul şi mercurul.

Dr. Andra Custură, medic stomatolog, îți spune de ce ar trebui să fii atent la toate tratamentele stomatologice ce conțin fluor și ce alternative ai la dispoziție.

Din punct de vedere chimic, fluorul face parte din tabelul lui Mendeleev, având simbolul F și numărul 9, fiind simbolul cu cea mai mare elecronegativitate. Din punct de vedere al marketingului, fluorul albește.
Și când zicem albește ne gândim la curățenie și igienă. Dar oare câți oameni cunosc faptul că fluorura de sodiu era folosită ca insecticid pentru gândaci sau că fluorul intră în compoziția freonului din instalațiile de răcire a aerului?

„Pentru că are o toxicitate ridicată, fluorul are un impact negativ asupra sistemului nervos central, alterând procesele cognitive. Este total greșit ca o mamă să folosească o pastă de dinți ce conține fluor, chiar și în cantități mici, pentru că efectele se văd la nivel macro în cazul fătului: deficiențe de limbaj, de gândire și chiar coeficient scăzut de inteligență. Calciul contrabalansează cu succes dezechilibrele provocate de fluor, vorbim aici de utilizare în cantități reduse, dar totuși ingerate. Poate o varintă mai sigură este florura de calciu, care este mai puțin toxică. Apa ce conține fluorură de sodiu va produce pete albe pe dinți, iar efectul coroziv al fluorului nu va întârzia să apară, afecțiune numită fluoroză”, explică Andra Custura, medic stomatolog la clinica Andra Smile.

Florura declarată oficial o neurotoxină alături de Mercur, Plumb și Arsenic

Studiile recente din domeniul chimiei puneau în alertă populația în legătură cu cinci substanțe chimice denumite neurotoxice: plumb, metil mercur, bifenili policlorurați, arsenic și toluen.

Aprofundarea acestora a scos la suprafață alte șase neurotoxine cu impact major nefavorabil asupra sistemului nervos: mangan, fluorură, clorpirifos, diclordifeniltricloretanul, tetracloroetilenă și eteri de difenil polibromurati, autorii studiului completând că subiectul rămâne deschis.

Prin acțiunea lor la nivelul organismului uman, se anunță afecțiuni precum dizabilități de dezvoltare a sistemului nervos, incluzând ADHD, dislexie care afectează milioane de copii anual – acțiune numită pandemie a neurotoxicității asupra dezvoltării.

„La copii, se practica după anii 1990 includerea în dietă a fluorurii pentru a căpăta un smalț mai puternic la atacurile acide demineralizante. Diferența între a folosi local, ca pastă de dinți și administrarea apei este că pe cale orală se alterează chiar structura dintelui. A mai fost notat că fluorul are caracteristici cancerigene, mai ales în ceea ce privește oasele și ficatul. Este un semnal de alarmă, pentru că halogenând un produs cu fluor, acesta devine de până la zece ori mai puternic. Guma de mestecat, la fel – conține fluor. Oare nu este mai bine să ne curățăm dinții după fiecare masă consumând un măr?” relatează medicul Andra Custura.

Din fericire, industria farmaceutică întelege că pierde teren dacă pastele de dinți nu se vor crea în funcție de necesitățile consumatorului, care în momentul de față depune eforturi să trăiască sănătos.
Pe piață au apărut deja noi formule de produse pentru igienă dentară pe bază de mentă sau scorțisoară, ulei de cocos sau chiar uleiuri esențiale.

Concluziile cercetarilor studiului coincid cu cele ale unei meta-analize din 2013 realizate de Universitatea Harvard care confirmă că acei copii care trăiesc în medii în care apa are concentraţii mari de fluor au un IQ semnificativ mai mic decât copiii care trăiesc în zone cu puţin fluor.

Care este diferența dintre fluorura naturală și cea prezentă din dozatoarele de apă?

Termenul „fluorură” este adesea prezent pe buzele oamenilor, fără a face o distincție între aceste substanțe. Există trei tipuri de fluorură folosite pentru fluorizarea surselor de apă: acid fluorosilicic, fluorosilicat de sodiu și fluorură de sodiu.

Acidul fluorosilicic este tipul cel mai des folosit din motive de costuri și este derivat din îngrășăminte (fosfat). Celelalte două sunt create prin adăugarea fie de sare de masă sau de sodă caustică.

Semnalul de alarmă tras în legătură cu impactul negativ al fluorului asupra sistemului nervos este un deja vu al scandalului iscat pe tema mercurului, ce se considera a fi produs terapeutic în anii 1970, folosit în diferite situații de la tăieturi la sifilis. Când s-a recunoscut oficial faptul că era de fapt o otravă, era prea târziu, deoarece în cazurile de tratare a sifilisului nu a făcut decât să înrăutățească gravitatea bolii.

În concluzie, dacă strămoșii foloseau fluorura de sodiu să otrăvească fântânile pe timp de război pentru ca inamicul să moară ingerând apa, omul modern ar trebui să își mărească orizontul de alegeri, cu atât mai mult cu cât piața abundă de oportunități.

Află care sunt ingredientele nocive din pasta de dinți AICI.