Grăsimea de pe burtă crește riscul de probleme cardiovasculare, AVC, diabet de tip 2, osteoporoză, Alzheimer, cancer colorectal și hipertensiune, susţin unele studii.
Nu există alimente sau pastile-minune care subţiază talia, dar s-a dovedit că alimentaţia bogată în cereale integrale, seminţe, nuci şi ulei de măsline, dar şi alergările „drenează” mai repede grăsimea „rezistentă” de pe abdomen.
De ce „se strânge” grăsimea pe abdomen?
De cele mai multe ori este „moştenire de familie”. „Şi sexul are o influenţă: de-a lungul vieţii, bărbaţii au tendinţa de a stoca mai multă grăsime în zona abdominală, iar, de fiecare dată când vor să slăbească, grăsimea de pe abdomen „se topeşte” ultima. Pe de altă parte, femeile sub 40 de ani tind să pună kilograme mai multe pe şolduri şi, de aceea, dieta va micşora iniţial sânii şi talia”, spune medicul nutriţionist Corina Zugravu.
După 40 de ani însă, proporţia se schimbă. Concentraţia de hormoni sexuali scade, ceea ce va face ca grăsimea să se depoziteze pe abdomen şi să fie foarte greu de dat jos. Şi istoricul medical contează. Femeile rămân cu „burtă” inestetică după sarcină, iar cele care suferă de sindromul ovarelor polichistice acumulează grăsimea pe talie, indiferent de vârstă, scrie doctorulzilei.ro.
Talia care depăşeşte 80 de cm la femei şi 94 de cm la bărbaţi este primul semn de întrebare. Grăsimea abdominală este mult mai riscantă decât cea de pe şolduri sau posterior, chiar dacă, per total, greutatea este normală, pentru că „îmbracă” şi „sufocă” inima, ficatul şi rinchii. Studiile au asociat-o cu risc de diabet, boli de inimă, infarct sau chiar demenţă.
De departe, inima suferă cel mai mult. „Persoanele care stochează grăsimea pe abdomen au, de regulă, colesterol crescut, trigliceride mari (grăsimi din sânge) şi glicemie mare, hipertensiune. Cei care au cel puţin trei simptome suferă de sindromul metabolic, ceea ce înseamnă un risc crescut de a face boli de inimă, infarct şi diabet„, atrage atenţia nutriţionistul Corina Zugravu.
Un studiu citat de publicaţia WebMD, la care au participat 360.000 de europeni, a asociat grăsimea abdominală cu moarte prematură. Persoanele cu o circumferinţă mare a taliei au un risc dublu de a muri înainte de vreme decât cei cu talia mică, iar riscul este direct proporţional cu numărul de centimetri.
Grăsimea abdominală e un factor de risc pentru demenţă, pentru că secretă leptină, un hormon care poate afecta creierul. Leptina este responsabilă de reglarea apetitului, dar şi de activitatea memoriei.
Deşi nu există „alimente magice” care să reducă grăsimea de pe abdomen, un studiu citat de WebMD a arătat că o dietă bogată în cereale integrale duce la scăderea grăsimii în exces din zona taliei.
Voluntarii care au consumat şi cereale integrale, pe lângă carne slabă sau peşte, legume şi fructe, au pierdut mai multe kilograme în zona abdominală decât alt grup care a consumat cereale rafinate.
„O dietă bogată în cereale integrale, fie pâine, fie paste integrale, ajută organismul să utilizeze mai eficient glucoza, să scadă glicemia şi depozitele de grăsime. În schimb, alimentele rafinate (cum ar fi pâinea albă) cresc brusc glicemia, facilitând depozitarea grăsimii„, explică nutriţionistul Corina Zugravu.
De asemenea, s-a dovedit că persoanele care adoptă o dietă bogată în grăsimi mononesaturate pierd mai uşor grăsimea abdominală. Astfel de alimente sunt: avocado, nucile, seminţele de dovleac şi de floarea- soarelui, măslinele, soia, ciocolata neagră, uleiul de măsline şi de rapiţă.
Exerciţiile fizice ţintite, precum clasicele abdomene, nu au niciun efect asupra grăsimii abdominale. Exerciţiile cardio sunt mult mai potrivite în acest sens. Joggingul, aerobicul sau plimbările în pas alert subţiază mai repede talia.