Maria Olaru şi-a lansat cartea autobiografică „Preţul aurului. Sinceritate incomodă”

Maria Olaru și-a îndemnat cititorii să citească cu atenție cartea ei și să vadă acolo atât sentimentele și emoțiile „scrise la cald”, cât și lucrurile frumoase.

„Sper să răsfoiți cu rațiune această carte, sunt un om de bună credință și de aceea spun ‘așa să-mi ajute Dumnezeu!’ dacă îmi vor fi puse la îndoială cele scrise de mine, cele trăite de mine. Sunt sentimente, sunt emoții, scrise la cald, pentru că acele jurnale ale mele sunt scrise atunci, la cald. Dacă vă întrebați de ce acum eu o să vă spun de ce nu acum: pentru că probabil dacă aș fi lansat această carte la 19 ani, în primul rând nu mă simțeam capabilă să fac acest lucru, chiar dacă această vocație sau veleitate o am încă de când eram mică. Am simțul penibilului și al ridicolului și nu cred că aș fi fost în stare să pun în pagină ceea ce am scris. De aceea cred că este o întrebare banală de ce nu am făcut-o atunci și probabil că dacă aș fi făcut-o atunci, cu siguranță ar fi scris-o altcineva și, la fel, poate aș fi fost contestată la vremea respectivă”, a declarat Maria Olaru.

Abuzurile de la lotul de gimnastică, într-o carte tulburătoare. Maria Olaru: A fost teroare, am fost bătută!

„Această carte era necesară. Această carte este binevenită pentru că într-un fel va vindeca o parte a vieții noastre sportive și în același timp această carte este pentru Maria, cu siguranță, o exorcizare a vechilor răni ale trecutului și desigur că pentru ea este o împlinire poate la fel de importantă ca și medaliile de aur pe care le-a obținut”, a afirmat Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea.

Mariana Bitang, REACŢIE ŞOCANTĂ după ce Maria Olaru a dezvăluit că era BĂTUTĂ

Silvia Colfescu a precizat că publicul apreciază atât meritele antrenorilor cât și ale gimnastelor pentru medaliile aduse României, precizând totodată că micile sportive au fost cele care au trebuit să muncească, să sufere și au primit deseori o răsplată mult prea mică.

„Aș vrea să se știe de la început că noi cu toții îi iubim pe antrenorii Mariei, le suntem recunoscători pentru medaliile pe care le-au câștigat sportivele antrenate de ei. În același timp, însă, realitatea este una, adevărul este unul: poate este bine să se știe care a fost prețul acestui aur mondial și olimpic de care noi ne-am bucurat. Noi ne bucurăm în continuare. Noi suntem cei cu bucuria. Micile sportive au fost cele cu munca, cu suferința, cu strădania și deseori cu prea puțină răsplată. Trebuie să vă spun, în același timp, că aurul olimpic se poate câștiga prin diferite metode, aurul mondial se poate câștiga prin diferite metode”, a precizat Silvia Colfescu.

„Dresura se poate face prin diferite metode, convingerea unui copil să lucreze din răsputeri se poate face prin diferite metode. Din păcate la noi există o cultură a unor metode. Ne pare rău să recunoaștem acest adevăr. Acest adevăr nu împietează asupra mândriei noastre pentru fetele noastre și pentru antrenorii lor, acest adevăr nu împietează asupra mulțumirii pe care le-o adresăm tuturor, dar acest adevăr există și la un moment dat trebuia să fie spus”, a mai spus directoarea Editurii Vremea.

Cristian Țopescu a spus că își dorește să o păstreze în amintire imaginea Mariei Olaru când aceasta s-a aflat pe podiumul Olimpiadei de la Sydney.

„Nu am citit cartea, abia acum am procurat-o. Nu comentez cele apărute în presă, eu o păstrez în memorie pe Maria Olaru de la Olimpiada Sydney 2000, când pe podiumul concursului individual compus au fost trei gimnaste din România: Andreea Răducan, Maria Olaru, Simona Amânar. O performanță care nu a mai fost egalată până acum de nicio altă țară din lume”, a declarat Cristian Țopescu.

Helmuth Duckadam a felicitat-o pe Maria Olaru pentru curajul de a-și publica memoriile într-o carte și a spus că a început și el să scrie o carte, dar că nu știe dacă va avea curajul să o publice vreodată: „Sigur, sportivi trăiesc multe în acea perioadă în care sunt în activitate. Eu aș vrea doar să dau un răspuns celor care au criticat-o că nu a spus aceste gânduri ale ei în acea perioadă și vreau să o asigură că după patru penalty-uri apărate la Sevilla, după o lună de zile, am fost suspendat, nu mai aveam dreptul să intru în stadionul Ghencea, pentru că n-am vrut să particip la un meci aranjat. Dar cui să mă fi plâns în acea perioadă? Și de aceea o felicit că ea a avut curajul să scrie această carte. Și eu încerc să scriu o carte, dar nu am curajul să o public decât, probabil, dacă o va publica fiica mea după ce eu nu voi mai fi”.