„La doar 3 săptămâni de la nașterea bebelușului poznas, este evident că viața mi s-a schimbat în totalitate. Știam că experiența sarcinii va fi una deosebită în care am avut ocazia să creez o legătură specială cu poznașul meu și oricât ți-ar spune prietenii și mamele din jur că totul va căpăta o altă semnificație și amploare, nu ești pregătit să trăiești până nu… trăiești.
Fiecare zi este un prilej minunat să descopăr ceva nou la mine. Așa este cu bebelușii, asta este misiunea lor, au meritul extraordinar de a pătrunde în viața ta și de a-ți așeza în față o oglindă prin care te poți privi până în adâncul sufletului și unde poți descoperi adevăruri fascinante despre tine. Îți descoperi calități minunate pe care tot ei te ajută să le pui în valoare. Dar partea frumoasă este că tot de la ei îți iei puterea, energia, forța de a (te) schimba, de a (te) accepta, de a-ți asuma cine ești, cu bune și rele.
Un copil te schimbă, asta e clar. Dar te schimbă pentru că te supune unui proces fascinant de autoanaliză, de testare a limitelor și a propriilor capacități de a face față unor situații prin care nu ai trecut niciodată, de a rezolva probleme inedite cu răbdare și imaginație, de a te adapta vieții care este mereu în plină dinamică. Devii un expert la negociere cu copilul tău. Și chiar dacă acum este o mână de om, care râde cu gura până la urechi, cu gropițe în obrăjori și cu inele rotunde la piciorușe, mă uimește în fiecare zi prin modul în care știe să obțină ce-și dorește de la mine. Nu mai contează faptul că dorm doar câteva ore pe noapte, că spatele este tensionat, că nu prea am mai apucat să ies din casă – toate aceste neajunsuri dispar ca prin ceață, în momentul în care îmi zâmbește, când mânuțele lui mici se întind către mine, când îl simt la sân cum adoarme, când se lipește de mine și gângure ca un pui de om care știe că eu sunt spațiul lui sigur și continuator. Care și-a pus viața în mâinile mele și mi-a încredințat acest destin: de a avea grijă de el și a-l transforma într-un om responsabil până când el singur va fi în stare să-și ia propriile decizii. Și are încredere în mine că voi găsi soluțiile de fiecare dată, cele mai bune pentru el și pentru noi.
Mă simt mai fericită și mai împlinită ca niciodată. Fiecare zi este un miracol alături de el și știu că toate mamele trăiesc acest sentiment, fiecare în felul său. Mă întreb însă cât de greu îmi va fi atunci când va trebui să renunț la fuziunea dintre noi, să îi redau independența de care va avea nevoie ca să se descurce singur, fără mine? Noroc că mai e mult până atunci..:)))
Am citit foarte mult pe durata sarcinii. Mi-am dorit foarte mult să îi pot oferi copilului meu o experiență deosebită, minunată, completă, dar mai ales una care să îl pregătească pentru viață, să îi ofere acel simț de sine și încredere cu care și eu am crescut. Insist că relația mamă – fiu să fie una pozitivă, relaxată, hrănitoare pentru el și dezvoltarea lui emoțională. Nu cred în rețete, dar pe cont propriu și în fiecare zi trăită cu el, înțeleg că în relația dintre noi doi, câteva lucruri sunt esențiale pentru a crea o conexiune puternică cu copilul și pentru a te poziționa față de el ca cea mai importantă figura de care bebelușul are nevoie ca să crească armonios și complet. Azi am ales să vă vorbesc despre atașament, pentru că mi se pare decisiv, iar data viitoare voi continua cu alte lecții pe care Milan mă învață în fiecare clipă.
Atașamentul, această legătură emoțională profundă și generatoare de sens este ceea ce îi va modela toate relațiile lui viitoare. De aceea am tot timpul grijă să îi creez bebelușului un spațiu al dragostei, siguranței și empatiei în care să crească și să învețe. Încrederea lui în mine este esențială, iar încrederea nu e ceva ce câștigi strategic, copilul trebuie să simtă că ești alături de el. Că lupți pentru el, nu împotriva lui, că îl înțelegem atunci când nu are cuvinte să se exprime, că poate veni la tine când se simte singur, trist sau doar plictisit, că vei fi acolo, oricând, oricum, necondiționându-ți dragostea de vreun rezultat sau vreo performanță. El, copilul, este suficient pentru a fi iubit de tine, părinte. Când se simt iubiți și prețuiți, le-am câștigat inimile. Iar atunci când inima lor e a noastră, influența unui părinte în viața copilului său este pentru totdeauna. Asta mi-am propus cu Milan și sper ca în fiecare zi să reușesc puțin câte puțin să îi fac viața o experiență de care să fie mândru.
Milan e „profesorul” meu și așa cum merită orice bebeluș, are parte de multă grijă și iubire”, a scris Valentina Pelinel pe Facebook.