Fost consilier prezindeţial, acum eurodeputat al PPE, Cristian Preda, a criticat dur relaţia lui Iohannis cu Partidul Popularilor Europeni, forţă politică din care fac parte lideri importanţi ai Europei ca Angela Merkel, cancelar al Germaniei, Mariano Rajoi, premier al Spaniei, dar şi şefii Uniunii Europene.
Preşedintele Iohannis evită întâlnirile PPE dintaintea consiliilor europene, deşi este invitat. Cristian Preda spune că lângă preşedinte există cineva care are o răfuieală personală cu Partidul Popularilor Europeni, însă absenţa lui Klaus Iohannis din mijlocul liderilor UE izolează România. „Nu putem să ne hrănim cu o limbă de lemn şi cu o amintire plăcută din noiembrie 2014”, spune Preda în interviul acordat, potrivit pressone.
„La Bruxelles nu s-a dus la reuniunea PPE, unde fusese invitat şi unde se realizează, cu câteva ore înainte de Consiliul European, coordonarea cu Merkel şi cu ceilalţi şefi de guvern din familia Populară, ca şi cu oamenii politici de aceeaşi orientare aflaţi în opoziţie în ţările lor.
La întoarcerea acasă, Iohannis se vede iar cu cei pe care-i întâlnise cu o săptămână înainte, chipurile pentru a-i informa despre rezultate. Notez în treacăt că nu s-a pus nici măcar un minut problema ca deputaţii europeni să fie întrebaţi şi ei cum văd chestiunea Brexit.
Mai straniu e, însă, că nu s-a înţeles de ce dialogul cu Dragnea e mai important decât cel cu Merkel. Impresia mea e că lângă preşedinte se află cineva care are o răfuială personală cu PPE. Dar să trecem şi peste asta…
Nu se ştie ce a spus preşedintele român la Consiliul European. Nu pricep nici în ruptul capului de ce intervenţiile sale nu sunt făcute publice, după ce sunt înfăţişate celorlalţi lideri europeni.
Eu ştiu ce zice Martin Schulz, preşedintele PE, când merge la Consiliul European, dar nu ştiu ce susţine preşedintele ţării mele. Primul trimite presei intervenţiile sale în şase limbi. Iohannis nu ne oferă ceva nici măcar în română.
Conferinţele sale de presă pe teme europene par a fi desprinse din epoca Războiului Rece: limbaj de lemn, afirmaţii vagi, fără substanţă. Singurul mesaj clar a fost că David Cameron i-ar fi promis că românii nu vor fi discriminaţi.
E cam puţin. Cameron e, totuşi, premier demisionar. Peste maximum două luni, el va fi o amintire, de altfel foarte neplăcută.
Ce facem din septembrie încolo? La ce se pot aştepta, pe durata negocierilor de ieşire a Regatului Unit din UE, românii care muncesc sau studiază în acea ţară? Ce vrem să le oferim? Nu ar fi bine să le şi spunem?
Mi-ar fi plăcut, pe de altă parte, să aflu că dl. Iohannis susţine, în momentul de criză actual, consolidarea cuplului franco-german, pentru ca Uniunea să nu fie dezechilibrată în favoarea Berlinului.
Asta este o alegere politică importantă. Nu e singura variantă, dar ar trebui să dezbatem public ce alternativă există.
E de mirare că, în ultima vreme, şeful statului nu a pierdut nicio ocazie să ne spună că vrea parteneriate viguroase, inclusiv militare, cu Marea Britanie, cu Polonia şi cu Turcia, dar nu a ţinut să ne comunice mare lucru despre poziţia noastră faţă de iniţiativele comune Paris-Berlin.
E cu atât mai curios cu cât la Londra, la Varşovia şi la Ankara sunt la putere trei guverne conservatoare, fiecare fiind perceput ca problematic de multe cancelarii din UE, din motive diferite, dar importante.
Dacă Londra ne-a făcut cadou Brexit-ul, polonezii au adus din nou pe agendă fragilitatea statului de drept, în condiţiile unei majorităţi monocolore, iar preşedintele turc Recep Erdoğan, şi el membru al reţelei de partide conservatoare din Europa (sic!), e perceput tot mai mult ca un lider autoritar şi care se poate răzgândi oricând în privinţa relaţiilor cu Bruxelles.
Să ne înţelegem bine: avem nevoie de comerţ şi cu Marea Britanie, şi cu Polonia, şi cu Turcia. E bine să negociem politic, la nivel bilateral, cu fiecare din cele trei ţări. Dar de ce ar fi ele privilegiate în raport, să zicem, cu Spania sau Italia? Mister.
Se fac în curând doi ani de când l-am votat pe Iohannis, dar, din perspectiva politicii externe sau a relaţiilor în UE, el pare încă mai degrabă primar la Sibiu decât preşedinte de ţară.
Dacă şeful statului crede că va putea fi susţinut cinci ani doar pentru că ne-a scăpat de plagiatorul Ponta, se înşală. Trebuie să facă măcar un lucru bun şi-n timpul mandatului. Repet: măcar unul.
Nu putem să ne hrănim cu o limbă de lemn şi cu o amintire plăcută din noiembrie 2014″, susţine europarlamentarul Cristian Preda.