Divele anilor ’90. Dana Săvuică – de la vedeta Playboy la statutul de bunică

Tocmai te-ai întors din America. Ce ai făcut acolo?

Dana Mi-am îndeplinit un vis pe care-l aveam de foarte mult timp. Mi-am închiriat un superb Mustang decapotabil cu care am mers din oraş în oraş, San Francisco-L.A.-Las Vegas, am bifat Grand Canyon şi multe dintre obiectivele pe care voiam să le văd. Practic, am avut ocazia să trăiesc acest vis şi să mă bucur de libertate absolută.

Apropo de libertate absolută, cum e să fii burlăciţă la vârsta asta?

Habar n-am. Eu n-am divorţat ca să să reintru „pe piaţă” şi ca să încep să fiu vânată de bărbaţi ori să-mi găsesc o partidă bună. Pur şi simplu, am fost împinsă să fac acest pas când mi-am dat seama că acolo unde a fost enorm de multă dragoste nu mai exista co­municare, iar eu şi soţul meu nu ne mai uitam amândoi la acelaşi tablou. A fost o decizie matură, firească şi spre binele amândurora. Nu am absolut nimic să-mi reproşez. E prima oară când realmente sunt singură şi învăţ în fiecare zi ce înseamnă această singurătate. Şi, sincer, îmi place că sunt propriul meu stăpân. Dacă în prima parte a vieţii mele conta foarte mult să am un soţ, o familie, să fiu femeia unui singur bărbat, să iubesc indiferent de orice, la vârsta asta mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care puteam să le fac, pe care vreau să le fac de acum încolo şi care au legătură cu sufletul meu şi cu dorinţele mele. Vreau să mă gândesc şi la mine acum. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine şi cu viaţa mea, habar n-am. Nu ştiu dacă va veni cineva în viaţa mea, cine va fi, cum va arăta, nu contează asta.

Dar vei fi vânată…

Sunt, nu că voi fi!

Te agasează asta?

Nu neapărat. Sunt unii care insistă şi cărora le-am transmis fru­mos şi elegant că nu mă interesează. E greu să mă trezeşti la viaţă, din punctul ăsta de vedere, pentru că eu sunt o femeie care a fost măritată timp de 25 de ani, care a fost extrem de îndrăgostită de soţul ei şi care nu caută să-şi înlocuiască partenerul.

Unde te-ai mutat?

Momentan, stau într-un apartament al părinţilor mei. O să mă mut într-o casă care încă nu este gata.

Acum, nu mai e nici Julie acasă…

Bine, fiica mea nu mai stă cu mine, dar asta nu înseamnă că nu mai este lângă mine. Şi suntem şi vecine! Dar îmi asum faptul că a devenit adult şi că trebuie să ia viaţa în piept. Iar decizia de-a se muta cu iubitul ei a fost pentru mine un semnal pozitiv, pentru că mi se pare foarte important să faci asta înainte să te căsătoreşti.

Deci ai fi pregătită s-o vezi mireasă.

Da, sunt pregătită, normal.

Dar să fii bunică?

Încă nu m-am gândit să fiu de la vârsta asta, sincer. (râde)

Citește pe http://okmagazine.ro restul acestui interviu!