NASA explică de ce predicțiile privind încălzirea globală bazate pe înregistrări istorice indică o evoluție mai lentă a acestui proces decât cele bazate pe modele computerizate, scrie Agerpres. Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Nature Climate Change sub coordonarea lui Mark Richardson de la NASA’s Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena, California.
Arctica pare să se încălzească într-un ritm mai accelerat decât restul regiunilor, situație care este explicată de faptul că există mult mai puține măsurători ale temperaturilor realizate la cercul polar de nord din cauza faptului că această regiune este greu accesibilă, prin comparație cu regiunile de la latitudini mai joase. Iar pentru că este imposibil să fie adăugate măsurători ale temperaturilor arctice dintr-o perioadă în care acestea nu erau înregistrate, oamenii de știință au creat modele climatice care suplinesc acoperirea limitată a acestei regiuni în analele meteorologice.
Noul studiu a identificat încă două puncte slabe ale modelelor de monitorizare a evoluției climatice bazate pe înregistrările istorice ale temperaturilor. În primul rând, în înregistrări sunt amestecate măsurători ale temperaturilor din aer și apă, în timp ce rezultatele oferite de modelele de evoluție climatică se referă doar la temperatura aerului. Această neconcordanță înclină balanța studiilor bazate pe istoricul temperaturilor spre predicții privind o evoluție mult mai lentă a procesului de încălzire globală, în condițiile în care apa se încălzește mai greu decât aerul.
În al doilea rând, în anii 1860, când au început măsurătorile meteorologice de la cercul polar de nord, exista în mod substanțial mai multă gheață marină, iar primii observatori au înregistrat temperatura aerului din apropierea banchizei de gheață. Ulterior, pe măsură ce gheața marină s-a topit, observatorii au trecut la măsurarea temperaturii apei, decizie care a avut, de asemenea, efectul de indica o evoluție mult mai lentă a procesului de încălzire globală.
Oamenii de știință cunoșteau că există astfel de erori de mai mult timp, însă acest studiu este primul care evaluează impactul lor.
Luate separat, aceste erori sunt foarte mici, aparent nesemnificative, „însă se adună toate și trag în aceeași direcție”, a susținut coordonatorul acestui studiu, Mark Richardson, de la NASA’s Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena, California. „Am fost surprinși că adunate toate aceste erori au avut un efect atât de mare”, a adăugat el.
Ele ne ascund aproximativ 19% din nivelul de încălzire a aerului la nivel global începând cu anii 1860 și astfel calculele rezultate din măsurătorile istorice de temperatură indică o evoluție a procesului de încălzire mai lentă decât în 90% dintre rezultatele obținute prin modelele climatice folosite, printre alții, de Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (Intergovernmental Panel on Climate Change — IPCC) în alcătuirea rapoartelor sale de monitorizare a evoluției climatice.