„Căutând pe internet articole despre bebeluși, la vârsta de 6 săptămâni, am fost surprinsă să descopăr că „plictiseala” (în rândul bebelușilor, în cazul nostru) este un cuvânt adesea întâlnit în materialele explicative. Recunosc că am fost surprinsă: nu am înțeles niciodată cum poți să te plictisești, cu toate că estimarile sugerează că 50% dintre noi se simt adesea plictisiți. Acum descopă că plictisul există și în rândul bebelușilor! Ceva nu se leagă în logica mea și zâmbesc, încercând să-mi dau seama cum poți identifica această stare la bebeluși, la copii, la oameni în general. Cum așa? Pentru că eu pur și simplu nu știu să mă plictisesc.
Oare când e bebele plictisit și nu obosit, nu infometat sau gata de a fi schimbat de scutecel, ci….pur si simplu plictisit, la fel ca un adult care și-a pierdut interesul și se simte fără chef?
Mulți adulți nu își găsesc identitatea, nu reușesc să își descopere Eu-l, nu știu cine sunt și ce anume îi motivează, sunt acaparați de frici și prejudecăți și se limitează singuri la comportamente sigure și acțiuni fără riscuri asumate. Asa ajung la plictiseală, posibil în timp și la depresie, sau doar la o viață trăită sec, pe pilot automat, mereu visând la un viitor posibil, dar niciodată ancorați în prezent.
Poate ați auzit și voi copii care afirmă că sunt plictisiți, deși nu au apucat să termine activitatea în care sunt angajați în prezent, întrebând curioși și entuziasmați ” și după, ce facem?” E o realitate, poate tristă, dar care ne semnalează faptul că uneori prea multe alegeri te lasă fără posibilitatea de a …alege ceva. Plictiseala la copii este o atitudine normală, firească, la fel ca și curiozitatea. Motivația lor este să descopere întreaga lumea și au la dispoziție un timp limitat să facă asta, de aceea sunt mereu în căutare de ceva nou și inedit, care să le stimuleze simțurile. Ca adulți, învățăm să ne controlăm emoțiile și reacțiile și să le adaptăm la mediu. Teoretic, am trăit deja suficient de mult ca să știm ce ne stârnește curizitatea și cum să ne gestionam eficient momentele lipsite de motivație.
Trăim într-o lume care ne oferă atâta varietate, atât la nivel de divertisment cât și de analiză de sine. Avem la dispoziție mai mult ca niciodată o pleiadă de lucruri de făcut, de văzut, de simțit…orice pentru a nu-ți preocupa mintea cu ceea ce contează cel mai mult: propria ta persoană. Pentru a nu te simți prea vinovat și pentru că orice înțelegere a ta necesită timp și efort, sora depresiei – plictiseala – cuprinde cât mai multi indivizi în incercarea de a le amortiza orice sentimente neplăcute despre sine.
Și, cum spun eu de obicei, totul se rezumă la iubire. Și în acest caz, iubirea e soluția care trateză orice stare negativă. Desfăcând firul în patru, vă invit să fiți de acord cu mine: ca să nu te plictisești, trebuie să acționezi, să faci, să întreprinzi ceva; și pentru asta ai nevoie de motivație și pasiune pentru ceea ce faci, iar în ce alegi să investești timp si efort. Atunci când faci cu pasiune ceea ce îți place, iubești, prin urmare nu te poți plictisi, pentru că iubirea respectivă definește relația pe care o ai cu propria persoana. E vorba de iubire, fie că ne gândim la o activitate, o trăire, iubirea față de natură, de prieteni, de părinți sau de partener.
In concluzie, oamenii care iubesc au mai puține șanse să se plictisească.Trebuie doar să își descopere iubirea, transpusă în pasiunea pentru a acționa vis-a-vis de ceva sau cineva.
Si iată încă o dată cum și ne poate face mai puternici în fața multor provocări și stări negative.
Și sa nu uităm, ești ceea ce vrei să fii, deci alege să nu te plictisești. Inclusiv buna dispoziție, ca și fericirea sau suferința, sunt în ultimă instanță o alegere, o opțiune pe care o ai mereu la dispoziție.
Timpul nu îl poți da înapoi și nu îl poți cumpăra, deci de ce ți-ai permite să te plictiseși? Când crezi că ai putea să te plictisești, zâmbește și găsește ceva de făcut.
Zâmbesc și eu, așa cum îmi place mie, și zâmbește și Milan:) Noi nu ne plictisim, pentru că iubim”, scrie femeide10.ro