Zidul „ruşinii”, aşa cum îi i se mai spunea acestei construcţii care separa, fizic, în două lumi Germania şi, implicit, continentul European într-o Europă liberă şi una totalitară, a durat 28 de ani, până la căderea acestuia, în 9 noiembrie 1989, pentru ca Europa să se unească din nou.
Zidul din inima Berlinului sau, mai degrabă, două ziduri înalte de 3,6 metri, au separat oraşul în două şi au zădărnicit orice încercare de evadare către Vest, fiind foarte bine păzit, izolat aproape ermetic, astfel încât locuitorii din Berlinul de Vest nu puteau să plece din oraşul lor decât prin anumite puncte de trecere stabilite de autorităţile est-germane.
În 9 noiembri 1989, după ce regimurile comuniste din Europa de Est începuseră să se prăbuşească rând pe rând, Zidul Berlinului a cedat, în sfârşit, sub presiunea populară. Germania divizată supravieţuise.
Sâmbătă, la Berlin, Primarul Michael Muller a depus o jerbă pe o bucată din fostul Zid al Berlinului în memoria a 138 de victime ale Zidului din Strada Bernauer.