Marin Moraru a murit. De ce nu mai juca în filme şi piese de teatru

Marin Moraru a murit la vârsta de 79 de ani. Într-un interviu acordat în urmă cu un an, marele actor explica de ce nu mai joacă în piese de teatru și filme. 

„Pentru că nu mai vreau. N-am cu cine, n-am de ce şi n-am ce. Ce scenariu să joc, cu cine? Cu cei care nu stau la repetiţii că au televiziuni şi alte şuşe? De ce să fac eu lucrul ăsta? Am un singur ficat. Aţi văzut cum se întâmplă acum o repetiţie cu zece actori în distribuţie? Numai regizorul, sufleurul şi doar un actor sunt în scenă, iar sulfeurul dă replica celorlalţi care lipsesc… Păi în secunda aia îi omor pe toţi! Decât să ajung la puşcărie mai bine nu mă duc! 

… Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. „’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet” şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mp duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic „’te-n nară”? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva….  

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în orașul București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

Alte articole

Moartea lui Mircea Diaconu a șocat o lume întreagă. Val de reacții după pierderea actorului: „Se duce să completeze în ceruri distribuția fabuloasă din Scrisoarea pierdută”

A murit o legendă a tenisului. A câştigat în carieră trei titluri de Grand Slam

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, unde este actor și în prezent. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București.

Premii
Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, ediția a 3-a, 2009, pentru întreaga carieră.[1]
Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.[2]

Piese de teatru in care a jucat
Pigulete plus cinci fete de C. Bratu
Chirița în provincie de Vasile Alecsandri
Ocolul Pământului de P. Kohout
Umbra de E. Swartz
Troilus și Cresida de W. Shakespeare
Capul de rățoi de George Ciprian
D’ale carnavalului de I.L. Caragiale
Nepotul lui Rameau de Diderot
ransplantarea inimii necunoscute de A. Marodin
Leonce și Lenav de G. Buchner
Un fluture pe lampă de Paul Everac
Trei frați gemeni din Veneția de A. Mattiuzzi
Ultima oră de Mihail Sebastian
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
Saragosa
Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt
Gaițele de Alexandru Kirițescu
Fundația de Valeho
O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett
Harap Alb de Radu Ițcuș
Azilul de noapte de Maxim Gorki
Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa
Crimă pentru pământ, dramatizare de Gr. Gonța după romanul omonim de Dinu Săraru
Egoistul de Jean Anouilh
Femeia îndărătnică de W. Shakespeare
Piscina de la miezul nopții de Peter Karvas