„Intenționăm să simplificăm impozitul pe clădiri și să nu mai fie nevoie de evaluare. Va fi o bază (de impozitare n.r.) comună cu coeficienți diferiți pentru rezidențial și nerezidențial”, a declarat ministrul Finanțelor, Anca Dragu, la Realitatea TV.
Evaluarea se efectuează după un standard special (GEV 500) dedicat stabilirii valorii impozabile și nu poate fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi pentru garantarea împrumuturilor (în acest situații sunt alte standarde de evaluare) sau pentru înregistrarea în contabilitate. Valoarea rezultată este exclusiv destinată calculului impozitului pe clădire și, din această cauză, reprezintă un cost suplimentar față de impozit.
Evaluarea trebuie refăcută la fiecare cinci ani în cazul persoanelor fizice si la trei ani în cazul persoanelor juridice, în caz contrar aplicându-se cota majorată de impozit de 2%, respectiv de 5% asupra valorii impozabile care reiese din tabelul pentru locuințe din Codul fiscal, arată Profit.ro.
Sistemul de impozitare a clădirilor a fost modificat de la 1 ianuarie 2016 și a fost clarificat în primul trimestru al anului. Principala schimbare a fost aplicarea cotei de impozit diferențiat în funcție de destinația clădirii.
Anterior anului 2016, impozitul se calcula în funcție de statutul proprietarului: persoană juridică sau persoană fizică. Ca urmare a stabilirii unui nou sistem, în funcție de destinație, s-a schimbat și standardul de evaluare, fiind creat GEV 500.
Situația s-a complicat în cazul persoanelor fizice care au firme sau PFA înregistrate în propriile locuințe. Aceste imobile au fost încadrate la categoria clădiri mixte. Având în vedere că în actul de spațiu (de închiriere, comodat) suprafețele de locuit, respectiv pentru activitatea economică nu sunt de fiecare dată delimitate, au fost necesare clarificări suplimentare, în prima parte a acestui an, din partea Finanțelor privind calculul impozitului.
Evaluarea este necesară pentru clădirile persoanelor juridice, precum și pentru cele nerezidențiale și mixte, în anumite situații, ale persoanelor fizice.
Sunt trei situații care pot apărea în cazul clădirilor mixte ale persoanelor fizice. Prima situație este cea a clădirilor mixte unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară activitate, iar impozitul este rezidențial. A doua categorie cuprinde clădirile mixte unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial nu sunt evidențiate distinct. În acest caz, impozitul se calculează ca pentru clădiri nerezidențiale dacă cheltuielile cu utilitățile sunt în sarcina firmei sau PFA sau ca pentru clădiri rezidențiale dacă acestea sunt suportate de persoana fizică.
A treia situație este cea a clădirilor mixte unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial sunt evidențiate distinct. Delimitarea suprafețelor rezultă din documentul anexat la declarația depusă la organul fiscal local care poate fi contractul de închiriere, de comodat, autorizația de construire și/sau de desființare, după caz, privind schimbarea de destinație a clădirii, în condițiile Legii nr. 50/1991, documentația cadastrală, orice alte documente doveditoare, declarația pe proprie răspundere a proprietarului clădirii dacă nu există alte documente doveditoare.
Pentru clădirile mixte unde spațiile sunt delimitate – prin documentație cadastrală, contract de comodat, de închiriere etc – este necesar un raport de evaluare. Evaluarea se face pentru toată clădirea, urmând că impozitul să se calculeze, conform prorata, pentru partea de clădire afectată activității și rezidențial pentru suprafața din clădire destinată locuinței. Cele două valori se însumează.
Cotele de impozit sunt între 0,08% și 0,2% pentru clădirile rezidențiale și între 0,2% și 1,3%, cu posibilitatea de majorare a cotei maxime cu 50%, pentru clădirile nerezidențiale.