Sunt numeroase voci care atenționează asupra conţinutului de mercur din peştii oceanici. Dacă ar fi să le dăm crezare, ar trebui să nu mai mâncăm macrou, ton, păstrăv şi alte specii de pești de apă sărată, expuși în frigiderele din magazine.
Din păcate, este adevărat că peştele oceanic, fructele de mare, scoicile sunt adevăraţi „bureţi” care absorb mercurul şi alte substanţe toxice din apă.
Să mai mâncăm peşte? Da, cu moderație!
Putem consuma la discreţie carne de peşte autohton şi până la de trei ori pe săptămână peşte oceanic.
Atenție!
Femeile însărcinate pot mânca pește o dată sau de două ori pe săptămână, cu condiția să nu fie peşte-spadă, macrou sau rechin.
Mediul în care se dezvoltă peştii este poluat de tot felul de deşeuri şi de substanţe aruncate de oameni, dar, dacă este consumat cu moderaţie, peştele din mări şi oceane nu-ţi poate face niciun rău. Dimpotrivă, beneficiile unei alimentaţii care include carnea de peşte sunt multiple.
Citeşte şi DEZLEGARE LA PEŞTE: Reţete delicioase cu peşte
De ce NU macrou în fiecare zi
Ideea că te expui riscului de a face cancer (din cauza mercurului conţinut), dacă mănânci carne de peşte, este o realitate
Printre substanţele poluante aruncate în mări şi oceane se găseşte şi mercurul, care este transformat în metil-mercur în corpul peştilor.
Dacă este ingerată în cantităţi mari, această substanţă afectează ficatul şi rinichii, are efecte toxice asupra sistemului nervos central şi poate duce la malformaţii ale fătului (dacă peştele este consumat de o femeie însărcinată).
De regulă, metil-mercurul se găseşte la răpitori şi se depozitează în părţile grase ale peştilor. Deci cu cât sunt mai graşi, cu atât riscul e mai mare. Paradoxul este că tocmai peştii graşi (cum este macroul) ne furnizează acizii graşi Omega-3.
Un motiv pentru care ar trebui să limitezi consumul de peşte oceanic, pe lângă cel al conţinutului de mercur, este şi acela al nivelului ridicat de colesterol şi de sodiu.
Alege peștele proaspăt în locul celui congelat
Ca să-l recunoști pe cel proaspăt, fii atentă să aibă carnea rigidă, dar atunci când o apeşi ea să-şi poată reveni la forma iniţială. Ochii să fie limpezi, nu tulburi, iar branhiile trebuie să fie roşii. Evită peştele care are pielea acoperită de o mâzgă albicioasă, iar mirosul său este dubios.