Eu nu-mi răsfăţ copiii, doar ii iubesc!

Si cel mare, si asta mica, plangaciosi. De cand s-au nascut. Le trecea doar cand ii tineam in brate si-i pupam, le vorbeam, le cantam. (De cel mare am „scapat”. Intra in faza preadolescentina si mai rarut cu pupaturile si luatul in brate. Dar asta e alta poveste). Revenind, i-am tinut in brate de fiecare data cand au plans. Nu i-am lasat sa planga decat daca eram… ma-ntelegeti… unde se duce si regele singur… si nu era nimeni prin preajma. Am primit povete cu duiumul de la mamele cu state vechi (a se citi mama, soacra, matusi; bunici nu mai am, deci am scapat): Aaa, e clar. S-a invatat in brate! NU e bine! O sa se rasfete! Copilul trebuie pupat numai in somn, ca altfel ti se suie in cap! Asa-mi zicea mie tata…

Prin parc, aceleasi mirari si sfaturi de la persoanele trecute de a doua tinerete si, spre surprinderea mea, de la mamici de varsta mea si chiar mai mici. Vaai, tot in brate cu copilul? O sa fie o rasfatata! Nu e bine! Dar mai las-o, draga, sa planga, ca e fata! Sa faca plamani, sa tipe la barba-su! Hai ca la baiat mai inteleg, ca nu e bine sa-l lasi sa planga, dar la fata?!

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.

Alte articole

Adriana Bahmuțeanu continuă șirul acuzațiilor. Motivul real pentru care copiii ei nu vor să plece din casa lui Prigoană

Doi copii de 3 și 5 ani au ars de vii în Suceava, după ce casa lor a fost cuprinsă de flăcări. Pompierii nu au mai putut face nimic