Limba vorbeşte despre sănătatea noastră, fiind un instrument la îndemînă pentru diagnosticarea rapidă şi uşoară a stării fiecărui organ. Nu trebuie decât să ne privim limba în oglindă şi să cunoaştem semnele diferitelor afecţiuni pentru a identifica problema de care suferim.
O limbă normală, care îţi spune că eşti sănătos, ar trebui să fie roz, fără decolorări sau urme ale dinţilor, cu un strat care arată că secreţiile salivei sînt cele corespunzătoare. Limba este o hartă împărţită în cinci zone.
Potrivit monitorulexpres.ro, în vârful limbii putem găsi informaţii despre sistemul cardiovascular.
Zona imediat următoare vîrfului limbii se ocupă de sistemul respirator şi imunitar. Cînd această regiune se înroşeşte sau cînd apar pete roşii este vorba, cel mai probabil, de infecţii respiratorii care urmează să se instaleze.
Paloarea în această regiune înseamnă un sistem imunitar slab. În cazul anumitor infecţii fungice ale plămînilor, apare un strat negru care acoperă această zonă, care poate semnala şi leziuni ale plămînilor.
Centrul limbii se află în strînsă legătură cu funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului, trădînd problemele sistemului digestiv. În cazul arsurilor la stomac apar roşeaţă şi mucus gălbui în centrul limbii. Schimbările subtile de culoare din această regiune indică probleme digestive în fază incipientă.
În spatele limbii, de află zona corespunzătoare rinichilor. Tot această zonă răspunde şi de sistemul hormonal şi de glandele sexuale. Un strat dens gălbui, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecţie a vezicii urinare.
Limba albă înseamnă digestie proastă. Este absolut normal ca la suprafaţa limbii să existe o peliculă albicioasă subţire, dar cînd ajunge galbenă sau alb mat, poate fi un semn de infecţii sau boli bacteriene sau probleme cu rinichii şi intestinele.
Limba de culoare alburie este, de fapt, acoperită cu un strat de substanţă străină, ceea ce face dificilă mişcarea ei în cavitatea bucală şi împiedică regenerarea celulelor mucoasei bucale. Acest lucru se observă deseori în urma episoadelor de febră provocate de o rinofaringită sau de o gripă, dar poate să corespundă şi cu tulburări digestive de genul gastroenteritelor.
Limba neagră este semnul acumulării în exces a bacteriilor în cavitatea orală. Acesta este rezultatul fumatului excesiv, dar şi al unei igiene orale necorespunzătoare. De asemenea, suprafaţa neagră a limbii arată un consum insuficient de fibre, fructe sau legume. Se recomandă curăţarea energică a limbii, pentru a permite descuamarea papilelor. Cînd culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe.
Dacă limba este umflată, atunci poate fi vorba de o infecţie în gît, o dereglare a tiroidei sau chiar cancer. Persoanele care suferă de sindromul Down au limba îngroşată. O limbă umflată şi pufoasă denotă colesterol, grăsime. Atunci cînd pe limbă se văd semne ale dinţilor înseamnă că există un deficit de energie al splinei, ceea ce poate duce la oboseală, senzaţie de frig şi diaree.
Crăpăturile pe limbă indică o problemă la organul corespunzător acelei zone. O brazdă dreaptă pe mijlocul limbii anunţă afecţiuni ale coloanei vertebrale. Dacă linia se frînge lîngă rădăcina limbii, suferinţele sînt în regiunea inferioară a coloanei, iar lîngă vîrf, problemele sînt localizate în regiunea cervicală. Crăpăturile mai pot sugera exces de căldură în organism sau că persoana nu bea suficiente lichide. Dacă limba e crăpată pe vîrful limbii, inima nu funcţionează corect.
Limba cu pete are de fapt mici depozite de culoare albă răspîndite pe suprafaţa limbii, însă acestea dispar dacă sînt răzuite. Poate fi vorba despre afte sau o micoză generată de ciupercile din familia Candida, care pot apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice. În asemenea cazuri, cel mai bine ar fi să se meargă la medic, acest tip de candidoze se vindecă uşor prin tratament cu antifungice. Petele albe pot însemna şi lipsa unei igiene orale corespunzătoare, halenă, deshidratare sau febră.
Ulceraţiile situate de jur-împrejurul limbii, cu afte albe, cu margini foarte roşii, rotunde şi regulate, nu trebuie confundate cu un început de cancer, care se caracterizează prin umflături mici, tari, ieşite în relief. Durerea pricinuită de asemenea afte este îndepărtată cu aspirină sau soluţie pe bază de rubarbă.