Imaginile terifiante din aşa-zisul „tribunal” al Statului Islamic din Fallujah, din Irak, arată bărbaţi şi femei închişi în cuştile de fier ale tribunalului. Acestea sunt construite diferit şi au mărimi diferite, astfel încât o persoană poate încăpea într-o asemenea cuşcă fie numai în picioare, fie în genunchi, fie pur şi simplu ghemuită.
Când vine ziua de judecată, deţinuţii ajung în faţa „judecătorilor” islamişti pentru a li se pronunţa sentinţele. Acestea sunt printre cele mai brutale şi abuzive sentinţe judecătoreşti din lume.
În autotintitulatul „tribunal” al SI, în aceeaşi sală unde se pot vedea şi fotografiile foştilor condamnaţi, pentru intimidare, se aduc deţinuţii tot în cuşti, iar mulţi dintre ei urmau să fie mai târziu condamnaţi la moarte violentă.
Prizonierii – mulţi dintre ei fiind „localnici inocenţi” şi membri au personalului de securitate sunt scoşi din celulele lor pentru a fi duşi la judecată, fiind acuzaţi de diferite delicte, cele mai multe inventate. În această etapă, ei sunt aduşi în faţa tribunalului care imită la scară mai mică o sală de judecată de tipul celor americane tribunal, unde în sală este un singur judecător şi mai multe rânduri de scaune pentru aşa-zisul „public”. Ceea ce are particular un asemenea tribunal în Irak este steagul Statului Islamic în culorile alb şi negru care este desfăşurat pe perete.
Deţinuţii sunt judecaţi după legile islamiştilor. Tribunalul a fost descoperit de soldaţii irakieni şi se pare că ar fi fost folosit de jihadişti pentru a pronunţa pedepse crunte împotriva duşmanilor lor, cea mai recentă activitate de acest gen având loc în iunie. Grupul terorist a părăsit ulterior Fallujahul după ce, din ianuarie 2014 controla oraşul Al Anbar.
Fotografia cu tribunalul Statului Islamic din Irak a fost difuzată de RT Arabic şi înfăţişează interioarele tribunalului, cuştile din care au fost eliberaţi deţinuţii care îşi aşteptau sentinţele, sala de judecată după legea Sharia şi mai multe cutii cu documente.
Putea fi arestată oricare persoană pentru orice ofensă adusă grupării teroriste, între care şi refuzul de a se aflătura grupării jihadiste, pentru încălcarea legii şi pentru alte delicte pe care jihadiştii le considerau a fi „ofense” la adresa jihadiştilor.