Tribunalul București a decis ca RADET să intre în insolvență pentru o perioadă de un an. Termenul se poate prelungi cu încă un an dacă administratorul judiciar desemnat de Tribunal constată că este necesar acest lucru.
Administrator judiciar provizoriu a fost desemnat Rominsolv SPRL.
„Admite cererea debitorului Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti. În temeiul art. 71 alin. 1 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, deschide procedura generală a insolvenţei împotriva debitorului Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti”, se precizează în decizia dată, miercuri, de magistraţii Tribunalului Bucureşti.
Judecătorii au fixat ca termen limită de depunere de către creditori a opoziţiilor în 10 zile de la notificare.
Decizia poate fi atacată tot la Tribunalul Bucureşti cu apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) a aprobat, în urmă cu două săptămâni, proiectul de hotărâre privind mandatarea Consiliului de Administraţie RADET Bucureşti de a lua toate măsurile tehnice, juridice şi economice necesare pentru asigurarea continuităţii activităţii regiei, pentru garantarea livrării agentului termic pentru populaţie şi instituţii. În proiect a fost introdus un amendament de intrarea a RADET în insolvenţă, iar instituţia a depus vineri solicitarea de intrare în insolvenţă la Tribunalul Bucureşti. Primul termen stabilit de Tribunalul Bucureşti a fost de 5 octombrie.
După RADET, şi ELCEN a depus cerere de intrare în insolvenţă la Tribunalul Bucureşti. Instanţa a stabilit un prim termen de judecată pe 6 octombrie.
RADET are datorii către Electrocentrale Bucureşti în valoare de peste 3,9 miliarde lei.
Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a precizat că insolvenţa RADET reprezintă cea mai sigură cale de protejare a bucureştenilor în privinţa furnizării apei calde.
ISTORICUL DATORIEI RADET-ELCEN
· Prin Protocolul încheiat între Municipiul Bucureşti şi subordonata sa RADET, ELCEN SA şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, Protocol aprobat de CGMB prin Hotărârea nr. 424/22.12.2008 s-a stabilit o datorie istorică de 743,4 milioane lei.
· Anexa la Protocol stabilea un grafic de plată pentru perioada 2009-2011 din care reiese, pe baza legislaţiei existente la data Protocolului (OG 36/2006) ca 45% din totalul datoriei – adică 334,5 milioane lei – urmau sa provina din surse alocabile de la bugetul de stat prin Ministerul Ecpnomiei si Finantelor , iar 55% din totalul datoriei urmau sa se asigure de la bugetul local, adică 408,9 milioane lei.
· Evident, orice obligaţie viitoare se asumă, în condiţiile Legii 273/2006 privind finanţele publice locale, pe certitudinea surselor de plată, mai ales în condiţiile în care parte în Protocol era însuşi Guvernul României prin MEF, atât prin componenta sa de dispoziţie bugetară (Ministrul Finanţelor Publice) cât şi prin componenta sa de dispoziţie asupra complexului energetic (Ministerul Energiei).
ELCEN: Aproape jumătate din locuitorii Capitalei vor rămâne fără apă caldă în perioada următoare. Reacţia primarului general
· Plata obligaţiilor legale la data încheierii Protocolului de către MEF (MAI şi MDRAP) a fost viciată de anularea în practică a
prevederilor OG 36/2006 prin OG 13/2009 şi prin abandonarea obligaţiilor de plată de către Guvernul României prin ministerele succesoare ale MEF (MFP şi MAI, apoi MDRAP) în anul 2011, astfel că din totalul de 334,5 milioane
lei au rămas neplătite până în prezent 58,9 milioane lei din principalul aşa zisei datorii istorice. În plus, nici MFP nu a plătit Municipiului Bucureşti în anii 2009-2014 la nivelul propriilor previziuni sumele din cotele defalcate din impozitul pe venit, pentru ca Municipalitatea sa constituie un eventual fond pentru compensarea sumelor nealocate (din totalul de 743,4 milioane lei stabilit prin Protocol au rămas nealocaţi 259 milioane lei).
· Aşadar, Municipiul Bucureşti a abandonat plata aşa zisei datorii istorice pe temeiuri obiective (neindeplinirea obligaţiilor tuturor parţilor semnatare ale Protocolului).
· Ulterior, din comunicările RADET reiese ca ELCEN pretinde că ar exista o creanţă asupra RADET de peste 2,3 miliarde lei (cifrele se contrazic in corespondenta remisă Municipiului Bucureşti de către RADET). De remarcat că din anul 2009 RADET se înregistrează cu o creanţă de 3,7 miliarde lei, sumă care nu se regăseşte ca datorie în contabilitatea
Municipiului Bucureşti (nu există temei legal pentru înregistrare, iar suma ar putea fi formată din aşa zisa datorie istorică si neplata completă a subvenţiei curente în anii crizei economice din motivele neîncasărilor menţionate la punctul 2).
· Într-un cuvânt, Municipiul Bucureşti a devenit consumator captiv şi unic plătitor de subvenţie pentru întreg complexul energetic critic al Capitalei, prin lanţul dependenţelor reciproce deliberat creat începând cu anul 2002 (OUG 146/2002 prin care s-a creat prin excepţie un circuit de decontare bancară a subvenţiei prin cont ESCROW) şi consolidat prin
acţiunea agenţiilor guvernamentale (de exemplu ANRE stabileşte unilateral preţul pe gcal şi autorităţile locale nu au dreptul legal să îl conteste) şi a agenţilor economici controlaţi de Guvernul României (ELCEN, TRANSGAZ, ROMGAZ), în detrimentul autonomiei de gestiune publică a Municipiului Bucureşti.
· Mai mult, am constatat că între anii 2010-2013 în ROF al Municipiului Bucureşti a funcţionat interdicţia expresă pentru auditul intern al Primarului General de a verifica gestiunea RADET, ceea ce a facut imposibila explicarea motivelor inregistrarii în contabilitatea RADET a sumei de 3,7 miliarde lei cu titlu de creanţă.
· Municipiul Bucureşti a făcut şi face în fiecare iarnă eforturi financiare deosebite pentru a asigura furnizarea căldurii catre populatie, in ciuda presiunilor ELCEN.
· În anul 2015, Capitala a contractat un împrumut de Trezorerie de 247 milioane lei care împovărează bugetul local pe următorii 20 de ani cu câte 50 milioane lei anual, pentru a plăti subvenţia curentă la RADET. În condiţiile în care subvenţia pretinsă de aceasta creşte anual fără justificare determinata de creşterea preţului gcal şi în condiţiile în care
numărul utilizatorilor sistemului centralizat scade, explicaţia nu poate fi decât pierderea tehnologică transferată asupra populaţiei.
· Pe de altă parte, deşi în prezent dispune curente obligatorii în prag de iarnă, din cauza existenţei contului ESCROW şi a numeroaselor Hotărârilor Judecătoreşti obţinute de ELCEN pentru a se îndestula din sume de la bugetul local în detrimentul intereselor fireşti ale întregului sistem de termoficare. RADET este pus în imposibilitatea de a avea o gestiune independentă şi eficientă a fondurilor provenite din subvenţii, deoarece în afara salariilor toate celelalte cheltuieli curente ale regiei nu pot fi finanţate întocmai şi la timp, nici măcar la nivel de avarie, fără ca ELCEN să ridice poprirea asupra conturilor RADET. In plus, pentru orice leu care ajunge la RADET este nevoie de alţi 5 lei pe adresa contului ESCROW, de unde dobândesc destinaţii asupra cărora Municipiul Bucureşti nu are niciun control.