Proiectul metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învăţare, în dezbatere publică

Prevederile acestui proiect vizează doar copiii/elevii înscrişi în învăţământul preuniversitar, diagnosticaţi cu tulburări specifice de învăţare în baza unei evaluări complexe efectuate de specialişti acreditaţi din şcoala de masă (profesori consilieri şcolari, logopezi, profesori de sprijin) sau/şi specialişti (psihologi, logopezi, psihopedagogi).

Unul dintre cele mai importante obiective urmărite prin aprobarea acestei metodologii este garantarea dreptului la educaţie al tuturor copiilor/elevilor identificaţi cu tulburări specifice de învăţare. De asemenea, se urmăreşte favorizarea succesului şcolar prin măsuri didactice de susţinere, garantarea unei formări adecvate şi promovarea dezvoltării potenţialului, precum şi pregătirea cadrelor didactice, profesorilor de sprijin, profesorilor psihopedagogi, logopezilor, profesorilor consilieri şcolari deopotrivă cu responsabilizarea şi sensibilizarea părinţilor în confruntarea cu problemele legate de tulburările specifice de învăţare.

Tulburările specifice de învăţare desemnează un grup eterogen de tulburări ce afectează procesul tipic de achiziţie a abilităţilor şcolare (de citire, exprimare în scris şi matematice): dislexie, disgrafie, discalculie. Apariţia acestora nu este o consecinţă a lipsei oportunităţilor de învăţare sau a motivaţiei pentru învăţare, nu este rezultatul unui deficit intelectual, intelect liminar, deficit senzorial (ex: auditiv, vizual, motor), tulburărilor afective şi emoţionale de natură psihiatrică sau a altor tulburări de (neuro)dezvoltare (tulburări de spectru autist) şi nu se datorează niciunei forme de traumă cerebrală sau maladie de achiziţie.

Vezi si: Educaţie copii: Disciplina proactivă sau cum să ai un copil cuminte şi ascultător

Alte articole

Schimbare majoră în Educaţie: ce se întâmplă cu elevii care au media generală 10

Ministrul Educației este împotriva introducerii de noi materii: ”Metodele de predare nu sunt suficient de eficiente. Trebuie ca acele cunoștințe să devină competențe”

În mod uzual, aceste tulburări sunt descrise pe baza deficitelor lor funcţionale ca dislexie (afectarea procesului de achiziţie a citirii), disgrafie (afectarea procesului de achiziţie a scrisului, atât a actului grafic, cât şi a exprimării corecte în scris) şi discalculie (afectare a procesului de achiziţie a abilităţilor numerice şi aritmetice).

Diagnosticul de dislexie şi disgrafie se stabileşte, de regulă, în clasa a II-a, după ce elevul a parcurs învăţarea tuturor literelor. Diagnosticul de discalculie se stabileşte, de regulă, în clasa a III-a.

În proiect sunt incluse şi măsuri privind managementul cazurilor TSI în sistemul de învăţământ, măsuri psihopedagogice, consiliere parentală şi cadrul general de formare a cadrelor didactice.