Klaus Iohannis, despre lipsa de pregătire a autorităţilor în caz de dezastre: Suntem ţara care tot timpul e luată prin surprindere

Klaus Iohannis s-a declarat nemulţumit şi de felul în care au intervenit autorităţile la Sibiu, unde un urs coborât din pădure a fost împuşcat.

„Am văzut la televizor că în cinci localități din Galați am avut zilele trecute inundații. I-am rugat pe colegii mei să sune la toate autoritățile de acolo și să îmi spună ce s-a întâmplat acolo și ce cred oamenii de acolo că ar fi fost bine să se facă sau ce ar fi fost posibil să se facă. În acest fel, s-a vorbit cu toți cei cinci primari, cu Prefectul, cu șeful ISU și am aflat că toate cinci comunele se află pe un pârâu, cred că Suhu se numeşte pârâul. Am aflat că albia nu a fost întreţinută prea bine. Am aflat că acum câţiva ani s-a început o investiţie la un baraj, care trebuia să protejeze exact aceste comunităţi, şi această investiţie a fost abandonată. Şi am aflat că, din fericire, nu sunt victime omeneşti.

Toată situaţia m-a întristat şi sunt alături de oamenii care au suferit acolo. Fiindcă chiar dacă nu sunt victime omeneşti şi nu sunt pagube majore, eu cred că oricine poate să înţeleagă că e o tragedie dacă ţi-e inundată întreaga curte, dacă toată gospodărie este inundată şi, cu siguranţă, mulţi dintre cei afectaţi sunt oameni săraci, pentru care şi pierderea câtorva animale mici este o mare problemă.

Autorităţile au intervenit imediat după ce jurnaliştii au transmis ce se întâmplă acolo. Abordarea autorităţilor a fost, aşa cum o ştim, una reactivă. După ce s-a întâmplat dezastrul, au mers acolo, au ajutat, au fost evacuaţi oameni. Sute de familii au fost evacuate. Unii au ajuns să fie cazaţi în şcoli, alţii în cămine culturale, mulţi au plecat de bună voie din casele lor şi s-au dus la rude, la prieteni.

Se putea şi altfel? Probabil se putea. Dacă s-ar fi finalizat barajul în amonte, probabil inundaţiile nu ar fi fost de această amploare sau poate nu ar fi fost deloc. Dacă oamenilor li s-ar fi explicat că nu e bine să construiască o casă în albia râului, probabil ar fi fost mai puţine gospodării inundate. Dacă ar fi fost decolmatate din timp şanţurile de scurgere, poate ar fi contat şi acest lucru.

E nevoie de proceduri, de reguli, de intervenţii mult mai ferme şi mult mai clare. Şi este nevoie să intervenim înainte să se întâmple dezastrul, acolo, evident, unde acest lucru este posibil.

Noi suntem ţara care tot timpul este luată prin surprindere. Inundaţiile ne iau prin surprindere. Sigur, nimeni nu poate să prevină ploaia, dar putem să construim un baraj şi putem să decolmatăm albiile. Aproape invariabil, prima ninsoare ne ia prin surprindere. Cu toate că ştim că, de regulă, vine iarna și putem să angajăm firme care să ocupă de deszăpezire în timp util, doar că nu o facem. Şi dacă vorbim de proceduri şi felul în care se intervine, de multe ori, este, hai să zicem, cel puţin discutabil.

Şi dacă vorbim de proceduri şi ce impact are lipsa unor proceduri, nu pot să nu mă refer la acel incident din Sibiu, care m-a întristat. Sibiul este oraşul meu. Şi am urmărit stupefiat, ca şi dumneavoastră, acele imagini cu un urs care se plimbă prin oraş şi, pur şi simplu, e împuşcat. Cum e posibil să existe ISU, Poliţia, Poliţia Locală, să se adune 50 de oameni la urs efectiv, să strige toţi pe acolo şi, în final, în loc să vină cineva de la DSV sau de la ISU cu o puşcă cu tranchilizante, cineva zice:împuşcaţi-l, că poate e periculos?

Nu am fost acolo şi este o pură coincidenţă că lucrul s-a întâmplat în oraşul meu. Dar, din film, mi s-a părut că acel animal a fost, pur şi simplu, speriat şi a fugit. Nu ştiu dacă dumneavoastră aţi avut altă impresie când ursul încerca dintr-un ghiveci de flori să se suie pe perete, nu părea absolut deloc agresiv.

Nu era mai simplu ca, în loc de 50 de oameni neinstruiţi şi dezorganizaţi, să avem acolo doi-trei oameni pregătiţi pentru aşa ceva, care ar fi intervenit în linişte, fără panică şi fără a crea o emoţie enormă?

Vedeţi că emoţia face parte din ecuaţie. Şi la dezastre, şi în cazul unor acţiuni teroriste, că de asta se numesc aşa, apare teroarea. Emoţia este un factor deosebit de important. Şi pentru a preveni emoţii inutile, puternice şi negative, este nevoie de proceduri clare. Este nevoie de proceduri clare pentru oamenii care trebuie să intervină. Minimum minimorum ar trebui să se stabilească, la nivel de Guvern, bunăoară, sau la Ministerul de Interne, cine intervine. Fiindcă nu e prima dată. Şi nu va fi ultima dată.

România este, spre norocul nostru, o ţară bogată. Avem, încă, foarte multe animale sălbatice şi tot timpul ne intersectăm cu ele, fiindcă le-am micşorat habitatul de la an la an. Şi, atunci, nu ar face sens să avem oameni instruiţi pentru asta? Cum avem instruiţi să stingă un foc, cum avem oameni instruiţi să descarcereze pe cei care au fost prinşi într-un accident, să avem şi câţiva care prind un animal care s-a rătăcit în oraş. Cred că ar face sens.

Nu este un dezastru natural dacă un urs intră într-un oraş. Dar, credeţi-mă, emoţia care se creează este comparabilă cu emoţia care se creează în cazul unui dezastru natural. Şi de astfel de emoţii negative nu avem nevoie.

Şi, atunci, se pune, iarăşi, întrebarea: de ce ne ia totul prin surprindere? De ce suntem mereu surprinşi? Nu suntem noi, românii, capabili să depăşim această fază primitivă de a fi mereu surprinşi? Eu cred că da. Eu cred că suntem capabili, dar aceste lucruri nu sunt nici simple, nici de la sine înţelese. Este nevoie ca cei care răspund de ţară, începând de la Preşedinte, la Guvern, la autorităţile locale, să facă un plan. Un plan pentru toate aceste situaţii.

Şi să avem proceduri simple, proceduri clare, fiindcă oamenii din teritoriu care le aplică, de regulă, nu sunt profesori universitari în management, sunt oameni simpli. Și procedura trebuie scrisă de aşa natură încât şi omul simplu, când o citeşte, înţelege ce are de făcut, cu cine se relaţionează şi care e scopul acţiunii. Fără aceste norme simple, nu este posibil să avem intervenţii eficiente.

Şi intervenţiile sunt doar o parte din problemă. Mult mai ieftin – şi foarte bine, vă mulţumesc că aţi menţionat comparaţia – un euro la prevenţie versus şapte euro la intervenţie. Este exact acelaşi lucru pe care îl discutăm şi când vorbim despre sănătate. E mult mai simplu să faci prevenţie, să te duci din timp la medic, înainte să ai o problemă gravă, decât să te duci când trebuie intervenit chirurgical. Exact aceeaşi logică putem să o aplicăm şi când vorbim despre prevenirea dezastrelor. E mult mai simplu să decolmatezi o albie, să construieşti un baraj, decât să intervii pe urmă şi să ai, Doamne fereşte, şi victime omeneşti.

Se pune întrebarea: cât de rapidă trebuie să fie intervenția? În cât timp trebuie să aibă loc? Și cred că aici specialiștii ar trebui să ne spună în cât timp e rezonabil să se intervină. E rezonabil să se intervină abia după jurnaliștii transmit reportaje? Eu cred că e rezonabil să se intervină înainte. Salvatorii trebuie să fie primii acolo, chestiune legată de viteza de reacție instituțională. Cine ar trebui să meargă acolo? Păi, în funcție de câți jurnaliști sunt, la noi merg primii politicienii, și dau sfaturi. După aceea, vin și echipele de salvare și lucrurile, în multe situații, trebuie să fim fair, se rezolvă. Dar sunt situații care se rezolvă prost sau unde reacția este inadecvată.

Doi factori, după părerea mea, pot contribui semnificativ la ameliorarea acestor riscuri. Este educația și solidaritatea. Oamenii trebuie educați. După părerea mea, oamenii trebuie învățați ce să facă. Nu au de unde să știe dacă nu le spune nimeni. Oamenii trebuie educați și educație trebuie să înceapă de timpuriu, din primele clase. Nu trebuie să facem exerciții complicate. Este suficient să le spunem copiilor, în cazul unor dezastre, ce să facă. Că, dacă se cutremură pământul, face sens să intri, de exemplu, sub o masă. Nu face sens să intri în lift. Sau, dacă plouă foarte puternic, nu face sens să vezi dacă știi să înoți într-un râu care s-a umflat. Face sens, însă, să te refugiezi pe cel mai apropiat deal, şi așa mai deoarte, chestiuni foarte, foarte simple.

Iar solidaritatea, cred că nu trebuie să explic de ce avem nevoie de solidaritate, doar că, din când în când, trebuie să o şi dovedim.

În final, două concluzii. Dezastrele au loc, vrem, nu vrem, şi atunci e mai bine să ne pregătim decât să nu ne pregătim. Şi al doilea lucru: dezastrele pot fi studiate. Putem să avem studii care ne spun cum trebuie reacţionat, cum trebuie prevenite, cum trebuie tratate”, a declarat Klaus Iohannis la dezbaterea „Managementul reducerii riscurilor la dezastre”.

 

„Noi suntem ţara care tot timpul este luată prin surprindere. Inundaţiile ne iau prin suprindere. Sigur, nimeni nu poate să prevină ploaia, dar putem să construim un baraj şi putem să decolmatăm albiile. Aproape invariabil prima ninsoare ne ia prin suprindere, cu toate că ştim că, de regulă, vine iarna şi putem să angajăm firme care se ocupă de deszăpezire în timp util, dar n-o facem„, a spus Klaus Iohannis, în cadrul dezbaterii „Managementul reducerii riscurilor la dezastre”.

Preşedintele a precizat că este nevoie de proceduri clare de intervenţie, astfel încât să se poată interveni înainte ca un dezastru să aibă loc.

Citeşte şi: VREMEA REA face ravagii în România: Inundaţii, sute de oameni evacuaţi, vânt, porturi şi drumuri închise VIDEO