ÎCCJ: Nereguli în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul torţionarilor lui Gheorghe Ursu

„În baza art. 345 alin. 2 Cod de procedură penală, constată neregularitatea rechizitoriului din data de 29.07.2016, emis în dosarul nr. 32/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția parchetelor militare, sub aspectul modului de descriere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați. Dispune ca procurorul să precizeze detaliat, explicit și distinct, pentru variantele normative prevăzute de art. 439 alin. 1 lit. e, g și k din Codul penal, faptele ce se circumscriu în concret fiecăreia dintre variante, cu indicarea actelor materiale ce corespund elementului material al laturii obiective, vătămarea produsă și legătura de cauzalitate. De asemenea, dispune ca procurorul să precizeze toate elementele necesare configurării neechivoce a situației premisă, caracterul atacului (sistematic sau/ și generalizat) și probele care furnizează datele factuale pe baza cărora a fost reținută existența situației premisă”, se arată în decizia Instanței supreme.

Procurorii militari trebuie să remedieze neregulile constatate și să comunice instanței, în termen de cinci zile, dacă mențin dispoziția de trimitere în judecată a celor patru ori solicită restituirea dosarului.

Decizia instanței nu este definitivă.

Pe 1 august, George Homoșteanu, fost ministru de interne, și Tudor Postelnicu, fost șef al Departamentului Securității Statului, au fost trimiși în judecată de procurorii militari pentru complicitate la săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în dosarul disidentului Gheorghe Ursu.

De asemenea, au fost trimiși în judecată și foștii ofițeri de securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș, cei care l-au torturat pe Gheorghe Ursu, aceștia fiind acuzați de infracțiuni contra umanității.

Procurorii susțin că, în perioada ianuarie — noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 și a decedat pe 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava.

Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Gheorghe Ursu și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist.

Procurorii militari au stabilit că maior (rez.) Marin Pârvulescu și colonel (rez.) Hodiș Vasile, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acțiuni care „au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.

De asemenea, George Homoștean, în calitate de ministru de interne, și Tudor Postelnicu, în calitate de șef al Departamentului Securității Statului, în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș împotriva lui Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist.

Totodată, la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, aceștia au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Gheorghe Ursu, George Homoștean și Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârșirea faptelor comise de ofițerii Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș.

Procurorii mai declară că, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Gheorghe Ursu și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia.

Gheorghe Ursu, inginer de construcții, poet și scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” și pentru că ținea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, susține că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să își denunțe prietenii (printre care cunoscuții scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosașu), Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice și natura relațiilor” cu acei prieteni.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuție politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internațional regimului Ceaușescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deținuți de drept comun, Marian Clită și Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securiști să exercite acte de violență asupra lui.

Conform mărturiilor aflate în dosar, timp de două luni (până la 17 noiembrie 1985), ofițerul de securitate Marin Pîrvulescu l-a anchetat și torturat pe Gheorghe Ursu în arestul Miliției din Calea Rahovei (arest aflat în aceeași clădire cu Direcția de Cercetări Penale a Securității).

Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arestul Miliției București, în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu și de la alți ofițeri de securitate.

Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Udor Stănică, pe atunci șeful Miliției din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, și Marin Clită, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind câte 20 de ani de închisoare.

Udor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare, invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deținutul de drept comun Marin Clită a ieșit din pușcărie după nouă ani, pentru bună purtare. La rândul său, Marin Pîrvulescu recunoaște că l-a anchetat pe Gheorghe Ursu când acesta era liber, însă neagă că l-ar fi torturat.