O posibilă folosirii a limbii franceze, mai ales în negocierile cu englezii, ar marca o schimbare radicală în practica obișnuită a echipelor multinaționale de la Bruxelles, unde franceza și-a pierdut de mult timp statutul de limbă prioritară în favoarea limbii engleze. Chiar și oficialii francezi și germani discută acum între ei în special în engleză.
Întrebat despre această dorință a lui Barnier, o purtătoare de cuvânt comunitară a declarat că ‘nu există un regim al limbii folosite în negocieri’, în timp ce o altă purtătoare de cuvânt, a premierului britanic Theresa May, a menționat că guvernul de la Londra ‘nu va comenta până când va primi o cerere formală’.
Dar dincolo de ruperea de practica uzuală, intenția de a folosi franceza în negocierile cu Londra poate fi interpretată și ca un nou semnal de fermitate pe care unii responsabili europeni doresc să-l transmită premierului Theresa May. Însuși președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a susținut că blocul comunitar trebuie să fie ‘intransigent’ la aceste negocieri, care vor începe după ce guvernul britanic va declanșa formal procesul ieșirii din UE, respectiv în luna martie anul viitor, conform promisiunii Theresei May, arată Agerpres.
Mulți diplomați britanici de la Bruxelles vorbesc bine limba franceză, nu însă și miniștrii de la Londra. Alți oficiali implicați în pregătirea Brexitului afirmă cu nu știu nimic despre propunerea lui Barnier, dar unii dintre cei 15 membri ai echipei desemnate de executivul comunitar să pregătească acest proces discută între ei în limba franceză.
Decizia lui Juncker de a-l desemna pe Michel Barnier negociator-șef pentru Brexit a fost primită nefavorabil de unii politicieni britanici, care au văzut în această alegere un gest ostil la adresa Marii Britanii, unii comentatori vorbind chiar despre ‘un act de război’, întrucât în perioada când Barnier a fost comisar european, relațiile sale cu Londra au fost dificile.
Relații dificile cu britanicii a avut și belgianul Guy Verhofstadt, desemnat negociator-șef pentru Brexit din partea Parlamentului European. Candidat de mai multe ori la președinția Comisiei Europene, el nu și-a putut împlini acest obiectiv din cauza opoziției mai multor state, Marea Britanie fiind una dintre ele.