Termenii de supervulcan şi de supererupţie sunt folosiţi mai mult de mass media, decât de oamenii de ştiinţă, însă geologii au început să îi folosească în ultimii ani pentru a se referi la erupţile vulcanice foarte violente, care „scuipă” de circa zece mii de ori mai multă magmă şi cenuşă decât Mount St.Helens, una dintre cele mai puternice erupţii din istoria recentă.
În trecut, au existat supererupţii care au afectat zone extrem de mari. De exemplu, scurgerea de lavă din Muntele Toba din Sumatra, care a erupt în urmă cu 74.000 de ani – posibil cea mai mare erupţie din istoria Pământului, a eliberat 2.800km cubici de magmă şi a acoperit cu un strat gros de cenuşă toată Asia de sud.
Experţii caută răspunsuri la multe întrebări despre supervulcani, ca de exemplu, ce provoacă erupţiile lor. Există, însă, un lucru pe care îl cunosc cu toţii: supererupţiile sunt extrem de rare, iar şansele să aibă loc în timpul vieţii unei persoane care citeşte acest articol sunt incredibil de mici.
Un grup de cercetători a numărat toate supererupţiile cunoscute din istoria Terrei şi a calculat că 1,4 supererupţii au loc la un milion de ani. Asta nu înseamnă că vor avea loc la acest interval, în mod regulat. Ar putea trece milioane de ani fără o supererupţie şi mulţi supervulcani să erupă într-o perioadă scurtă de timp.
Ultima supererupţie a avut loc în urmă cu 26.000 de ani, în Noua Zeelandă.
Cercetătorii nu pot prezice cu acurateţe erupţia unui supervulcan, însă ei monitorizează îndeaproape toţi vulcanii activi de pe glob, iar, până acum, nu există semne ale unei supererupţii în viitorul apropiat.