Profesorul Irinel Popescu, directorul Centrului de chirurgie şi transplant hepatic Fundeni, spune că în cei 20 de ani de transplant a avut o singură dominantă, de a nu pierde niciun donator şi niciun organ disponibile.
„Acuzaţiile ministrului Sănătăţii privind activitatea de transplant din România sunt denigratoare şi calomnioase, mai ales cele privind apariţia unor VIP-uri operate cu prioritate. Operăm de 20 de ani, plecând de la pionierat, care a fost dificil, acum s-a ajuns la o creştere a intervenţiilor. În 2013, an de referinţă pentru transplant, am realizat 122 de operaţii de transplant hepatic, comparabil cu cel din ţările cu mare experienţă. Fiind un număr mare pentru Institutul Fundeni, am susţinut înfiinţarea programului şi la Spitalul Sfânta Maria. În 2014, din nou au fost 122 de operaţii, împărţite între Sfânta Maria şi Fundeni. Din păcate, în 2015, numărul de donatori a început să scadă şi împreună cu Sfânta Maria nu am mai atins cifra de o sută şi probabil nici în acest an nu o vom atinge”, a adăugat profesorul Irinel Popescu.
El a mai spus că există o tendinţă negativă în activitatea de transplant, iar denigrările vor face şi mai mult rău.
„Obiectivele noastre: avem cam 400 de bolnavi pe listă şi facem sub 100, trei sute rămân netransplantaţi. Această situaţie este în toată lumea, cererea este mai mare decât numărul donatorilor. Obiectivele noastre pleacă de la scăderea mortalităţii pe listele de aşteptare şi a mortalităţii posttransplant. Am avut o singură dominantă, de a nu pierde niciun donator disponibil, de a nu pierde niciun organ disponibil . Au fost zile când am avut şi trei operaţii într-o zi, mult, acum nu avem aşa ceva”, a mai spus profesorul Irinel Popescu.
Potrivit profesorului, Fundeni este centrul major, iar alocarea s-a făcut în acest centru, primitorul fiind pe listele de aşteptare ale acestui centru.
„Există un regulament al centrului de aprobat din Fundeni, trimis la ANT, iar ANT l-a depus la Ministrul Sănătăţii. Până în 1997 s-au făcut numai prelevări de la donatori vii, din acest an au început prelevările de la pacienţi în moarte cerebrală. Sunt mai multe situaţii, de exemplu un ficat perfect care, în general, este pus celui mai grav bolnav aflat pe lista de aşteptare. Şi mai avem donatorul marginal, cel mai des întâlnit. Peste jumătate din donatori sunt donatorii marginali, iar pentru acest ficat sunt alte criterii de alocare, nu merg la un pacient foarte grav, în schimb alegem un bolnav cu afecţiune neoplazică. Avem un criteriu care ţine cont de calitatea ficatului, dar şi de situaţia şi calitatea primitorului”, a mai spus profesorul Irinel Popescu.
Câteodată intră în calcul şi dimensiunea ficatului, dar şi alte criterii menţionate în regulament, a precizat medicul.
„Echipa de hepatologie propune cel puţin doi-trei candidaţi, pentru că echipa anestezică poate găsi anumite probleme, iar, cum nu vrem să pierdem un ficat, sunt propuşi chiar trei posibili primitori. Se alege, cu echipa anestezică şi gastroenterologică, candidatul care este cel mai potrivit raportat la calitatea şi caracteristicile ficatului şi la condiţia primitorului. Nu există o prioritate pe listă, pentru că ciroza hepatică este o boală imprevizibilă şi impredictibilă. Sunt pacienţi care au rămas cu o boală stabilă şi cu un scor de gravitate modest sau moderat ani de zile, la care nu se impune transplantul, alţii brusc au făcut o decompensare şi au devenit urgenţă, sau retrasplantările sunt super urgenţe, Iar primul organ compatibil ajunge la ei. Alocarea se face pe criterii strict profesionale, orice afirmaţie calomnioasă este total neavenită. Avem asociaţia pacienţilor transplantaţi, care sunt în strânsă legătuă cu noi. Alocarea regională se face şi din cauza condiţiilor de transport”, a mai spus profesorul Irinel Popescu.
La rândul lui, doctorul Victor Zota, consilier la ANT, coordonator de program de transplant, a spus că de 20 de ani există un mecanism cunoscut la Ministerul Sănătăţii privind coordonarea naţională şi alocarea organelor la nivel naţional.
„Există un mecanism de 20 de ani la ANT în ceea ce priveşte coordonarea naţională şi alocarea organelor la nivel national şi felul în care se face cooronarea la nivelul centrului de transplant. Sistemul în care se face coordonarea este un sistem piramidal. Există 49 de coordonatori intraspitaliceşti, numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii. Tot prin ordin al ministrului Sănătăţii, conducerile spitalelor au nominalizat o persoană care coordonează activitatea la nivelul spitalului. Au fost şcoliţi toţi coordonatorii intraspitaliceşti şi persoana desemnată în ATI. După ce a fost declarată moartea cerebrală este anunţat coordonatorul naţional de transplant. Sunt şapte coordonatori regionali nominalizaţi în marile centre universitare, în centrele de excelenţă, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Timişoara, Bucureşti. La nivelul fiecărui centru pot fi unul sau doi coordonatori. Când există şi acordul familiei este anunţată ANT, unde este o persoană, eu (Victor Zota) sau doctorul Dan Luscalov, care stabileşte prosibilitatea de recoltare. Apoi, sunt anunţate centrele de transplant. Fiecare analizează lista de aşteptare şi vede dacă are primitor compatibil. Apoi şefii de centru iau legătura cu ANT şi spun dacă există sau nu primitor, este stabilită regionalizarea din cauza transportului. Dacă e donator în Ardeal organele merg spre primitorii din centrele din Ardeal, dacă este donator din Moldova organele pot merge spre Moldova şi Bucureşti”, a mai spus Zota.
Decizia privind primitorul aparţine echipei de transplant din centrul unde are loc transplantul, a precizat coordonatorul programului de transplant.
„Toţi pacienţii au un cod cu care sunt înscrişi în Registrul Naţional de Transplant (RNT). Toate evidenţele sunt în RNT. Nu există ordine pe lista de aşteptare, prioritizarea vizează numai urgenţa majoră sau retransplantul. Există o înşiruire de coduri, iar alegerea se face în funcţie de compatibilitatea imunologică”, a mai spus Zota.
La rândul lui, profesorul Mihai Lucan, şeful centrului de transplant renal Cluj, spune că activitatea de transplant nu ar fi fost niciodată atât de dramatică.
„Activitatea de transplant din România este rezultatul muncii nebune a patru oameni, poate cinci, dar intermitent. Avem cele mai performante centre de transplant din Europa. Suntem într-o situaţie disperată pentru că Ministerul Sănătăţii nu a susţinut în mod coerent activitatea noastră. Echipa de tineri de la mine pleacă noaptea pe zăpadă, ploaie să preleveze organe şi stau câte trei zile ca să facă operaţii. Cum credeţi că poate fi făcut trafic de organe? Cei care folosesc acest termen nu au noţiune de trafic. Cine ia organe şi vinde? Cine nu are noţiunea acestui termen să răspundă”, a spus Lucan.
Medicul s-a întrebat, retoric, cum poate continua activitatea de transplant dacă ministrul Sănătăţii susţine că se face trafic de organe.
„Elementul esenţial în transplant face referire la criteriile medicale, nu la criteriile sociale. Cui îi foloseşte ca activitatea de transplant din România să fie oprită? Cine este beneficiar al acestui lucru? Cum să faci transplant fără donatori? Cum să accepţi să faci transplant când ministrul Sănătăţii susţine acest scandal, că se face trafic de organe? Sunt de acord că putem îmbunătăţi activitatea, dar de ce suntem noi mai blamabili decât sistemul care ne produce? Sunt mii de oameni salvaţi. Nu ar fi mai bine ca înainte să se aducă acuzaţii să fim sprijiniţi? Eu, în acest an, am avut două controale de la Ministerul Sănătăţii. Am primit concluziile la primul, le-am contestat, la al doilea nu le-am primit. A rezultat o acţiune penală împotriva celui care a făcut controlul. Nimeni nu a întrebat cum ne descurcăm sau cum să ne ajute. Nu poţi să vii să distrugi fără să vezi rezultatele şi cum trăiesc oamenii după transplant. Dacă suntem vinovaţi, împuşcaţi-ne! Este imoral nu numai pentru mine, Mihai Lucan, Irinel Popescu, Deac sau Zota, ci pentru bolnavii care aşteaptă să-I ajutăm „, a adăugat Lucan.
El a precizat că pe lista sa de aşteptare sunt 2.000 de pacienţi.
Lucan a mai spus că pacienţii se gândesc să depună o acţiune în instanţă faţă de afirmaţiile ministrului Sănătăţii, care ar avea repercusiuni asupra oamenilor bolnavi.
„Nimeni nu are dreptul să oprescă activitatea de transplant. Se face control , dar nu este nimeni de la ANT ca să explice. Ministerul Sănătăţii are tot mai puţini doctori. Cum pot ei controla activitatea medicală?”, mai spune Lucan.
La rândul lui, dr. Dan Luscalov, coordonator de transplant, a spus că la 31 decembrie 2015 erau realizate 4.345 de transplanturi de rinichi, 461 de ficat, 127 de inimă şi 219 de pancreas.
El a explicat că în cazul transplantului de ficat mortalitatea, pe lista de aşteptare, era de peste 30 la sută la început, iar în ultimul an a ajuns la 11 la sută.
Medicul a adăugat că, în 2015, mortalitatea pe lista de aşteptare pentru transplant era 15 la sută la rinichi, 37 la sută la ficat, 12 la sută la pancreas şi 12 la sută la inimă.
Supravieţuirea posttransplant la ficat, la un an, a ajuns la peste 80 la sută, în timp ce, la cinci ani, se situează în jurul proporţiei de 70-80 la sută. Dintre toate cazurile de transplant de până acum, 20 sunt copii sub 14 ani, potrivit statisticilor.
Precizările au fost făcute după ce ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a declarat, sâmbătă, că, în urma verificărilor făcute de Corpul de control din Ministerul Sănătăţii, au fost găsite nereguli grave în privinţa modului de alocare şi de prioritizare a pacienţilor pentru transplant, astfel că bolnavii nu beneficiază de şanse egale.
„Verificările făcute la Agenţia Naţională de Transplant au fost finalizate şi neregulile găsite în procedurile de alocare a organelor şi prioritizarea pacienţilor pentru transplant sunt grave şi afectează mii de pacienţi, mii de oameni care aşteaptă un transplant cu speranţă în profesionalismul şi corectitudinea sistemului medical”, a spus Vlad Voiculescu.
Corpul de control a făcut mai multe verificări în cadrul cărora s-a descoperit că, deşi există liste de aşteptare acestea nu sunt corelate la nivel naţional, iar criteriile de prioritizare „sunt mai degrabă subiective”, a arătat ministrul.
„Pacienţii de pe listele de aşteptare pentru transplant nu beneficiază întotdeauna de şanse egale. Este posibil ca un pacient să fie în vârful listei de aşteptare, să existe un organ compatibil pentru acest pacient, dar totuşi nu el să fie cel care intră în sala de operaţie”, a mai spus Vlad Voiculescu.
Ministrul a precizat că au fost sesizate organele de anchetă în privinţa neregulilor descoperite.
„Corpul de control al Ministerului Sănătăţii a descoperit, de asemenea, existenţa unor fenomene care indică suspiciuni cu privire la corectitudinea alocării organelor pentru transplant. Într-unul dintre centrele de transplant din România, pentru o singură arie patologică, s-au efectuat, în anul 2014, 140 de transplanturi. 60 la sută dintre pacienţii care au beneficiat de aceste transplanturi au fost înscrişi pe lista de aşteptare chiar în acelaşi an deşi erau pacienţi pe listat de aşteptare încă din anul 2005. Într-un alt an, în anul 2015, de asemenea, într-un centru şi pe o singură arie patologică, 80 la sută dintre beneficiarii de transplant au fost înscrişi în acelaşi an 2015. 80 la sută!”, a mai spus Vlad Voiculescu.
Ministrul a cerut realizarea, în regim de urgenţă a regulamentului de alocare a organelor. De asemenea, Vlad Voiculescu a spus că există proceduri stabilite, la nivel european, pentru contactarea pacienţilor. Astfel, dacă în celelalte ţări din Uniunea Europeană sunt contactaţi în repetate rânduri pacienţii din vârful listei de aşteptare şi apropiaţii acestora atunci când există un organ compatibil, în România, această procedură nu se aplică.
„Când viaţa ta depinde de un organ nu ar trebui să conteze că eşti din Timişoara, Bucureşti, Cluj. Nu ar trebui să conteze deloc dacă eşti pacientul unui centru de transplant condus de o anumită persoană şi nu de alta. De asemenea, nu ar trebui să conteze că eşti mai vedetă decât ceilalţi pacienţi de pe lista de aşteptare”, a mai arătat Voiculescu.