„Sper să nu se întâmple ca şi cu jurnalul pe care nu-l mai am, care a dispărut între cele două arestări. O păzesc, e sub cheie. Partea «idilică» este destul de restrânsă, însă este o experienţă care pe mine m-a transformat, iar această carte e terapia mea, modul în care m-am vindecat. Acum îi caut un titlu care să fie mai aproape de ce simt acum, o linişte, o fericire dată de mai multă credinţă pe care am regăsit-o”, a declarat Elena Udrea la România TV.
Fostul ministru a explicat că experienţa din închisoare a fost atât de traumatizantă, încât, atunci când s-a apucat de scris cartea, a avut probleme cu amintirile: „Experienţa a fost traumatizantă, oricât a părut din afară, am trecut cu bine, dar a fost greu de dus iar rememorarea pe perioade lungi de timp a fost foarte grea. Au fost luni întregi în care nu puteam să-mi amintesc momentele acelea. Cele mai multe sunt extrem de dure, lupta pe care o duc cu sistemul, experienţa grea din arest, nu atât a mea, cât a celorlalte femei”, a povestit Udrea.
Elena Udrea povesteşte în cartea sa şi despre evenimentele care au premers arestării sale: „În logica în care s-au petrecut lucrurile nu puteam să nu-i pomesc pe cei care m-au trimis acolo. Eu nu mai am ce să feresc şi să ascund, cred că este şi o datorie morală pe care o am faţă de cei care m-au susţinut. Cei care erau slugi, acum sunt slugile adversarilor mei. Regret indiferenţa cu care am privit cazurile care erau reclamate ca abuzuri. Destinul a făcut să ajung la această situaţie pentru a putea să mă lupt şi pentru drepturile altora. Nu înţelegeam ce se întâmpla, de aici vine regretul, că în mod sigur am contribuit prin atitudinea mea la crearea acestui sistem. Tot acest regret mă face şi să vreau să lupt mai departe, din acest motiv vreau să fiu primul independent care intră în Parlament, sunt lucruri care pot fi corectate”.