Cornelius Gurlitt, care a murit în 2014, la vârsta de 81 de ani, a menționat în testamentul său ca întreaga sa colecție de obiecte de artă, care include printre altele opere de Toulouse-Lautrec, Liebermann, Cezanne sau Munch, să fie expusă la Muzeul de Arte Frumoase din Berna. Uta Werner, o verișoară a lui Gurlitt, a contestat mutarea colecției la muzeul din Elveția, menționând că fostul colecționar nu era apt din punct de vedere mental atunci când a luat această decizie.
Curtea regională din Munchen a respins cererea lui Uta Werner, indicând că această colecție va merge categoric la Muzeul de arte frumoase din Berna.
În urmă cu trei ani mass-media din Germania au scris despre colecția impresionantă de 1.280 de pânze a lui Gurlitt, mulți specialiști din domeniu punând sub semnul întrebării deținerea multora dintre picturi de către colecționar. În 2014, au fost descoperite încă 238 de picturi într-o casă din Salzburg a lui Gurlitt, pe care acesta din urmă le-a descris presei drept „singurii săi prieteni”.
Gurlitt a trăit din vânzarea unora dintre piesele din colecția care a fost strânsă de tatăl său, Hildebrand Gurlitt. Mare parte a acestora a fost depozitată în condiții precare, în apartamentul din Munchen al lui Cornelius Gurlitt, obiectele fiind descoperite autorități în 2012 în urma unei investigații de rutină legată de plata taxelor.
În urma hotărârii instanței, ministrul german al culturii Monika Gruetters a indicat că odată cu această soluție se va putea stabili apartenența pieselor de artă.
Hildebrand Gurlitt a fost unul dintre puținii colecționari de artă din timpul Germaniei naziste, fiind acuzat că a vândut opere de artă furate de la cetățeni evrei sau care au fost confiscate de funcționari ai regimului nazist.
Picturile din colecția Gurlitt vor fi expuse anul viitor la Muzeul de Arte Frumoase din Berna și la Bundeskunsthalle din Bonn.