Potrivit avocatului Adrian Miclescu, prin rămânerea definitivă a deciziei din dosarul „Trofeul calităţii” s-au epuizat căile ordinare de atac, astfel că este îndeplinită condiţia pentru ca viciile procedurale din dosar să poată fi contestate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Avocatul a precizat că pentru adresarea către CEDO nu este obligatorie consumarea căilor extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală, respectiv contestaţia în anulare sau revizuirea de fond.
Miclescu a menţionat că apărarea lui Adrian Năstase se va adresa CEDO şi, în paralel, va analiza temeinic oportunitatea de a introduce şi o astfel de cale extraordinară de atac la instanţa supremă.
Avocatul a mai arătat că declararea unei căi extraordinare de atac nu suspendă sau împietează în vreun fel ducerea la îndeplinire a deciziei definitive contestate pe cale extraordinară.
Concret, pedeapsa de doi ani de închisoare cu executare primtă de Adrian Năstase nu va fi suspendată prin introducerea unei astfel de căi de atac.
Avocatul Miclescu a arătat că o decizie definitivă poate fi atacată cu o contestaţie în anulare atunci când judecata fondului, apelului sau a recursului a suferit vicii grave procedurale, iar revizuirea de fond poate fi introdusă atunci când cel sunt aduse probe noi, esenţiale, neştiute de niciuna din instanţele ce au dictat decizii de condamnare, probă sau probe de natură a schimba cursul procesul, judecăţii sau soluţionării.
Un alt avocat al lui Năstase, Ion Cazacu, a spus că este consternat de decizia în dosarul „Trofeul calităţii”.
„O consider cea mai mare eroare judiciară de care eu am luat cunoştinţă, aşa că România va avea mult de plătit în urma contestării acestei decizii la CEDO”, a spus Ion Cazacu.
Avocatul a adăugat că îi este ruşine că a studiat la facultăţi şi că a profesat 30 de ani această meserie „ca să asiste astăzi la o astfel de sentinţă”.
Întrebat cum a reacţionat Adrian Năstase când a aflat decizia instanţei, Ion Cazacu a spus că acesta a avut o reacţie umană, fără a face alte precizări.
Şi avocatul Lucian Bolcaş, apărător al lui Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calităţii”, a declarat, miercuri, că fostul premier mai are două căi de atac.
„Există două căi extraordinare de atac: revizuire şi contestaţie în anulare şi un apel la CEDO”, a declarat Bolcaş la Realitatea TV.
Potrivit articolului 386 din Codul de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanta de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanta despre această împiedicare; c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) – i^1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1″.
Conform articolului 393, „hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii”.
Revizuirea poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legatură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, miercuri, de ICCJ, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul Calităţii”, în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.