Care sunt legile care trebuie puse în acord cu deciziile CCR: Interceptările şi definiţia abuzului în serviciu, la mâna Parlamentului

Mai multe articole din noul Cod Penal şi noul Cod de Procedură Penală ar trebui să fie puse în acord cu deciziile privind excepţii de neconstituţionalitate date de Curtea Constituţională a României. Cele mai importante decizii date de CCR, în 2016, au fost cu privire la interceptările din dosarele penale efectuate de Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi la prevederile referitoare la abuzul în serviciu, pentru care CCR a admis excepţiile de neconstituţionalitate, potrivit Mediafax. Parlamentul României este instituţia abilitată să găsească soluţii de aplicare a noilor decizii.

CCR a decis în data de 16 februarie 2016 că sintagma „ori de alte organe abilitate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de Procedură Penală, cu privire la interceptările din dosarele penale, este neconstituţională, însemnând că interceptările efectuate de SRI la cererea procurorilor sunt ilegale. Articolul respectiv arata că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.”

În motivarea dată de CCR se arată că SRI nu are atribuţii de cercetare penală şi că în cuprinsul art. 142 alin. (1) organele specializate ale statului în sarcina cărora revin interceptările nu sunt definite nici în mod expres, nici indirect.

Guvernul a adoptat, pe 11 martie 2016, o Ordonanţă de Urgenţă privind unele măsuri pentru punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în procesele penale. OUG prevedea că procurorii şi organele de cercetare penală vor fi singurii în măsură să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică dispuse în dosarele de cercetare penală, utilizând în mod nemijlocit şi independent infrastructura SRI. Ordonanţa nu a mai fost pusă în dezbatere publică, fostul premier Dacian Cioloş motivând că nu ar fi fost timp suficient.

Alte articole

Interceptări DNA. Polițiști examinatori, trimiși în judecată după ce au fost prinși luând șpagă de la aspiranții la statutul de conducători auto. Banii înveliți în șervețel, dosiți sub punga cu sărățele: „Când meri la gagici, tăt așa emoții ai?”

Cei 23 de poliţişti de frontieră din Vama Calafat acuzaţi de corupţie au primit mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile

Cea de-a doua decizie importantă luată de CCR în 2016 a fost în data de 15 iunie, privind neconstituţionalitatea prevederilor din art. 246 alin (1) din Codul Penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din noul Cod Penal referitoare la abuzul în serviciu, judecătorii recomandând ca sintagma ”în mod defectuos” să fie înlocuită cu ”prin încălcarea legii”.

Articolul 297 alin. (1) arată că „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

Curtea Constituţională arată în motivarea deciziei privind abuzul în serviciu că termenul ”defectuos” din cuprinsul articolului din Codul penal care încriminează abuzul în serviciu ”nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal” şi, mai mult, că acest termen ”nu este definit în Codul penal şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acestora ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare”.

Judecătorii constituţionali explicau faptul că, prin termenul de ”lege”, trebuie să se înţeleagă exclusiv ”legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului”.

”Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament (…), precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern (…), respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice”, arată judecătorii CCR în motivare.

Un lucru foarte important precizat de judecătorii constituţionali în motivarea deciziei este cine poate ”reglementa şi aplica” prevederile privind abuzul în serviciu. Curtea constată că acest drept aparţine deopotrivă legiuitorului (Parlament sau Guvern) şi ”organelor judiciare chemate să aplice legea” (procurorii şi judecătorii).

Senatul a adoptat tacit, în data de 04 octombrie 2016, o OUG care modifică Codul Penal şi Codul de Procedură Penală , invocând nevoia de a transpune în legislaţie 15 decizii ale CCR, dar şi directive europene, printre care cea referitoare la încetarea urmării penale şi înăsprirea unor pedepse. Ordonanţa adoptată de Guvern prevede, în total, peste 150 de modificări.

Potrivit legislaţiei, textele declarate neconstituţionale trebuie puse în acord în termen de 45 de zile de la luarea deciziei.