Muzeul Hermitage foloseşte pisicile pentru protecţia operelor încă de când a fost fondat, în 1764. Pisicile nu sunt, însă, văzute de vizitatori, întrucât îşi petrec timpul în poduri şi la subsol, de unde apar majoritatea şoarecilor.
Muzeul a făcut şi nişte obervaţii legate de viaţa culturală a pisicilor:
Echipa de gărzi cu codiţe este constituită, în principal, din pisici de pe stradă şi, precum în vremurile imperiale, comunitatea pisicească are o ierarhie strictă: aristrocaţi, casta de mijloc şi cea de jos. Fiecare grup operează în anumită zonă a clădirii. Angajaţii pufoşi nu pot depăşi numărul de 50-60, întrucât nu vor avea suficientă mâncare. Dacă numărul de feline depăşeşte 60, încep luptele şi îşi neglijează îndatoririle. Din acest motiv, din când în când, muzeul caută oameni care să adopte pisicile în plus.
Toate pisicile au primit un nume de la angajaţii muzeului, în funcţie de personalitate. Chiar au şi propria sărbătoare, pe 28 martie, când primesc recompense speciale.