Redacţia Romania TV: „Nu ne lăsăm intimidaţi” VIDEO

   CEDO, în repetate rânduri, subliniază necesitatea unei abordări mai largi a informaţiei, necesitatea unui grad mai mare al toleranţei, fără de care nu poate exista democraţia. Şi dacă legea supremă a ţării noastre indică presei obligaţia de a „informa corect opinia publică”, urmează intrebarea: în ce măsură între „a informa corect” şi a oferi „informaţii şocante, ofensatoare” poate fi pus semnul egalităţii? Libertatea de expresie îi permite ziaristului să recurgă la o anumită doză de exagerare. Interesul major în discuţia publică, dacă tema este importantă, scuză autorul, chiar dacă utilizează expresii şocante sau ofensatoare, deci interesul public prevalează asupra interesului legitim de apărare a onoarei altor persoane.
   De  asemenea, tot CEDO prin prisma hotărârilor pronunţate a statuat că gestionarea fondurilor publice, corupţia în cadrul administraţiei de stat sau a instituţiilor private, corupţia politică constituie subiecte de interes public, pe care presa în calitatea sa de ,,câine de pază” este obligată să le investigheze şi să le difuzeze, deoarece sunt subiecte importante pentru o societate democratică, iar publicul are un interes legitim de a fi infomat despre ele, acestea făcând parte din dezbaterile politice.

   Presa liberă şi responsabilă, prin încurajarea dezbaterilor publice, prin susţinerea efectivă a libertăţii opiniilor, asigură beneficii incontestabile unei societăţi democratice, deoarece ajută la stabilirea adevărului, la instituirea unei guvernări responsabile, la soluţionarea disputelor fără violenţă, la realizarea cetăţeanului ca membru al societăţii. Fără libertatea opiniilor este imposibilă cunoaşterea şi stabilirea adevărului. Tendinţa spre cunoaştere generează dispute, judecăţi, aprecieri, confruntări de opinii, din care se naşte adevărul. Acest lucru se întâmplă numai în condiţiile în care orice opinie este expusă liber şi poate fi supusă îndoielii fără nicio piedică. Sistemul juridic al societăţii trebuie să asigure asemenea condiţii, să protejeze posibilitatea schimbului liber şi neîngrădit al ideilor si opiniilor de orice gen.
   Dreptului publicului de a fi informat cu privire la chestiuni de interes public îi corespunde obligaţia jurnalistului de a-l informa cu privire la aceste chestiuni. Jurnalistul se achită de această obligaţie prin exercitiul dreptului la libera exprimare într-o modalitate specifică şi care se bucură de un grad ridicat de protecţie în privinţa posibilelor ingerinţe ale autorităţilor. Obligaţia presei este tocmai aceea de comunicare a informaţiilor şi ideilor referitoare la orice probleme de interes general.
   Drept urmare, exerciţiul dreptului la libera exprimare este protejat nu în favoarea jurnalistului, ci în favoarea comunităţii, a publicului larg, adevăratul beneficiar al exerciţiului acestui drept. În fapt, jurnalistul nu exercită acest drept pentru sine, ci în interes public, motiv pentru care protecţia sa este imperios necesară într-o societate democratică. De altfel, raţiunea caracterului derogator al acestui drept o constituie beneficiarul acestuia, respectiv publicul larg.

   Aceasta este explicația noastră pentru modul în care a arătat programul la România TV în ultima perioadă.

   În încheiere, arătăm că în susţinerea afirmaţiilor de mai sus ne sprijinim pe următoarele dispoziţii legale::
      art. 30 din Constituția României: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
         (3) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (…)”
art.31 din Constituția României,,(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.”
art. 53 din Constituția României, potrivit căruia: (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”
art. 10 (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia : «1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere (….) »”.