Recunoaşte că îţi este ruşine
Cum îţi dai seama că îţi ruşine? Te ascunzi de lume, devii secretos, te judeci aspru pe tine, dar şi pe ceilalţi. Ce trebuie să faci? Întreabă-te “Chiar cred că este posibil să mă asigur că băiatul meu/fiica mea nu vor lua niciodată decizii greşite în viaţă?”, “Chiar este posibil ca băiatul meu/fiica mea să facă în viaţă exact ceea ce mă aştept eu să facă?”. Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este NU, este cazul să nu te mai simţi ruşinat.
Verifică-ţi istoricul
Fă o analiză a ceea ce eşti. Reacţionezi aşa pentru că e ceva din trecutul tău care te face să reacţionezi aşa şi care te ruşinează? De multe ori, părinţii exagerează în ceea ce priveşte comportamentul copiilor lor tocmai pentru că există câteva chestiuni din trecutul lor care nu şi-au găsit rezolvare, iar acum ies la suprafaţă. Dacă, să zicem, copilul tău a făcut ceva grav (a furat ceva) trebuie să-ţi spui “Nu am făcut eu asta, ci copilul meu!” şi apoi să te gândeşti “Ce aş putea eu să fac pentru a-mi ajuta copilul? Ce lecţie vreau eu să îl fac să înţeleagă?”. Aminteşte-ţi de fiecare dată că eşti responsabil doar pentru faptele tale şi nu pentru acţiunile copilului, după cum n-ar trebui să uiţi niciodată că ai un copil şi la bine, şi la greu. Indiferent de faptele lui, tu trebuie să-i fii aproape, să-i fii părinte, prieten, sprijin, ghid.
Nu există perfecţiune!
Gânduri de genul “Dacă aş fi fost părintele perfect nu s-ar fi întâmplat asta!” nu-şi au rostul. Nimeni nu poate avea un control atât de mare asupra cuiva încât să facă exact ceea ce-i spui sau vrei să facă. Nimeni nu este perfect, nu există soluţii sau poţiuni magice care să te ajute. Dacă vei vorbi şi cu alţi părinţi vei ajunge la concluzia că sunt unii care se confruntă cu probleme poate mai mari decât ale tale.
Citeşte mai multe pe sfatulparintilor.ro