MOŞII DE IARNĂ sunt în fiecare an în sâmbăta inaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, aşa cum este supranumită ultima duminică dinaintea intrării în Postul Paştelui.
În ziua Moşilor de iarnă se face şi pomenirea morţilor. Credincioşii aduc la biserică ofrande pentru sufletele celor dragi. Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.
Bătrânii spun că ziua Moşilor de iarnă mai era cunoscută şi ca Moşii de piftii şi Sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănânca piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a doua zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii.
Tradiţia populară spune că nu e bine să lucrezi. Femeile care încalcă această cutumă se spune că vor fi pedepsite să tremure precum piftia, să înnebunească sau să li se întoară pomana dată.
Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morţii care au murit pe neaşteptate: Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi) şi Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). La acestea se adaugă şi Moşii de toamnă (prima sâmbătă a lunii noiembrie).
MOŞII DE IARNĂ marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire.