O echipă de muncitori de la Secţia de reparaţii străzi şi mecanizare lucrări din cadrul Administraţiei Domeniului Public (ADP) Piteşti a trudit timp de două zile, 17 septembrie – 18 septembrie 2014, la asfaltarea unei părţi dintr-o pădure. Mai exact, este vorba despre prelungirea unui drum până la locuinţa Elenei Carmen Lis, şefa Serviciului Promovare din cadrul Primăriei Piteşti şi bună prietenă cu primarul oraşului, Tudor Pendiuc, scrie adevarul.ro.
Din stenogramele discuţiilor, se vede cum Tudor Pendiuc punea presiune pe Florentin-Mircea Branişte, şeful ADP, să „construiască lucrarea”. Când s-a dat drumul la asfaltarea drumului, primarul i-a cerut şefului ADP să trimită special la faţa locului un om care să verifice stadiul de întărire al asfaltului turnat: „Ia ziceţi-mi şi mie: pân’ la ce oră trebuie ţinut…blocat drumu’ ăla?”. „Au terminat, înţeleg ă… până pe la ora cinci, au terminat… Măcar vreo două ore. Pă la şapte, aşa…”, era prompt Branişte.
Pendiuc discuta şi cu prietena şi subordonata sa, Elena Carmen Lis, beneficiara acestui drum. Tânăra era supărată, „sunt nervoasă de nici nu vă puteţi imagina”, pentru că unul dintre vecini era nemulţumit de calitatea lucrării: „«E… doamna Carmen, ca la români. Se putea mai bine, da’ de! Aşa… e la români»”, i-ar fi reproşat femeii un vecin care ştia pentru cine a fost asfaltat drumul.
Aceasta nu s-a putut abţine şi i-a aruncat cârcotaşului: „«Păi, domne, dumneata ştii că aici am făcut treaba asta şi c-aici era… aici este privat şi că trebuia să plătim din buzunar ca să facem treaba asta?» Şi io’: «E gratis ca să nu mai înoţi în pământ, prin pământ şi… şi spui că era loc de mai bine?». Na! Proştii! Proştii bălţii! (…) Da, mă, iubitu’, mă. Da, mă, iubitu’ şi dacă nu m-a enervat ăsta, mă, iubitu’, mă. Mă iubitu’, cum poţi fi atât de bou? Acum nu schimb eu oamenii, că nu asta mi-am propus, să m-apuc să-l educ”, i se plângea Carmen Lis primarului Pendiuc.
„Eu i-am spus doar: «Băi, domnu… dumneata ştii cine, că… cine a făcut asta? Domne, io’ am făcut treaba asta. Şi asta… este făcută… moca (gratis în argou – n.r.). Moca, dacă ştii ce e aia, moca. Păi cum, măi, cum poţi dumneata să spui când ă… că nu este bine făcut când dumneata înoţi prin pământ, până intri ă… pă treptele casei?»”, povestea furioasă femeia.
„Iubăriţă, lasă-i dracu’ nu te mai enerva, fir-ar ai dracu’ de proşti, că nu merită să te enervezi. Ăsta e… un păcate amărâte că dacă… stătea dracu’, avea cizme pe acolo, n-avea pantofi. Dă-i dracu’. Iubire, nu te s… Dă-i dracu’… Ce-or zice, or zice. Bine că e făcut acolo, bine că s-a rezolvat. Acuma… mai vedem şi cu partea ailaltă şi gata… cu intrarea cu… (neinteligibil)”, era împăciuitor Pendiuc.