Ortodoxe
Sf. Ier. Tarasie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Alexandru și Ipatie
Greco-catolice
Sf. aep. Tarasie al Constantinopolului
Romano-catolice
Sf. Cezar, medic
Sfântul Tarasie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 25 februarie, s-a născut la Constantinopol, în prima jumătate a secolului al VIII-lea, într-o familie influentă din capitale imperiului, urmând tatălui său în înalte funcții publice din administrația bizantină.
În anul 784, a fost chemat în scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului de către împărăteasa Irina. Demersul acesteia a venit după moarte împăratului Leon IV (775-780) — prigonitor al iconodulilor (apărători ai icoanelor), în dorința de a pune capăt tulburărilor și de a restabili dogma dreptei credințe.
Instalat ca arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Tarasie a convocat un mare sinod, invitând toate bisericile patriarhale și biserica Romei. Este vorba despre Sinodul VII Ecumenic ținut la Niceea, în anul 787, prezidat de Sfântul Tarasie, prin care icoanele și-au recăpătat locul lor de cinste în biserica drept-măritoare.
Patriarhul Tarasie a păstorit până în anul 806, când a trecut la Domnul, după 22 de ani de luptă pentru Hristos. A fost îngropat în mănăstirea zidită de el pe malurile Bosforului.
În Sâmbăta lăsatului sec, Biserica îi pomeneşte pe toţi bărbaţii şi femeile care au fost „luminaţi prin postire”. Aceasta zi este numita „a asceţilor”.
În Sâmbăta albă se fac plăcinte, care se dau de pomană. Bărbații nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos și nu spală cămăși bărbătești. Se împart colăcei, colivă cu lumânări mici și plăcinte, pentru ca cei ce le dau de pomană să aibă ce mânca pe lumea cealaltă. Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume.
Se mai spune că în Săptămâna albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an viermi în fructe. De asemenea, ca să nu-ți albească părul și să nu orbești, nu e bine să te speli pe față și pe cap, decât dacă pui în albie o bucățică de brânză.
Săptămâna nebunilor se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paști.