Dacă au obținut venituri în străinătate în anul 2016, românii sunt obligați să le declare la unitățile Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) până la data de 25 mai 2017, așa cum se arată în articolul 130 al Codului fiscal. Raportarea se face cu ajutorul formularului 201 și este pentru impozitarea în România a banilor obținuți în alte țări.
Astfel, vizate sunt, în principal, persoanele fizice care stau în România și au obținut venituri în străinătate și persoanele fizice care stau în străinătate, obțin venituri acolo și vin des în România. Concret, depunerea „Declarației privind veniturile realizate din străinătate” trebuie să fie făcută de:
persoanele fizice rezidente române, care au domiciliul în România, pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României;
persoanele fizice nerezidente al căror centru al intereselor vitale este amplasat în România (cu alte cuvinte, în România este locul de care relațiile personale și economice ale persoanei în cauză sunt mai apropiate);
persoanele fizice nerezidente prezente în România pentru o perioadă sau mai multe ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic 2016.
Nedepunerea la termen a formularului 201 este considerată, potrivit Codului de procedură fiscală, contravenție. Prin urmare, persoanele care sunt obligate să depună declarația și care depășesc termenul-limită stabilit pentru 25 mai 2017 riscă să fie amendate cu o sumă cuprinsă între 50 și 500 de lei.
Ce fel de venituri trebuie declarate
Formularul fiscal 201 sau, mai exact, „Declarația privind veniturile realizate din străinătate”, este reglementat de Ordinul ANAF nr. 3.695/2016. Concret, veniturile realizate în străinătate, ce sunt supuse impozitării în România, sunt, în principal, următoarele:
din profesii liberale;
din activități de producție, comerț și prestări de servicii;
din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală (adică drepturi de autor);
din cedarea folosinței bunurilor (adică închirierea terenurilor, caselor, mașinilor etc.);
din activități agricole, piscicultură și silvicultură;
cele sub formă de dividende și dobânzi;
din premii;
din jocuri de noroc;
din pensii.
Veniturile salariale obținute în străinătate și plătite de un angajator din statul respectiv (adică nerezident în România) nu se impozitează în România, astfel că nu se impune declararea lor prin intermediul formularului 201. În rest, veniturile trebuie declarate pentru fiecare țară-sursă și pentru fiecare categorie de venit.
„Declarația privind veniturile realizate din străinătate” trebuie completată, așa cum se arată în ordinul ANAF, în dublu exemplar. Originalul trebuie depus la organul fiscal central în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal declarantul, iar copia este păstrată de cel din urmă. Referitor la depunerea efectivă, formularul 201, în format tipărit, se depune fie direct la registratura organului fiscal, fie prin poștă (scrisoare recomandată cu confirmare de primire), fie online.
Sursa: avocatnet.ro