Guvernul afirmă că va acorda până la 480 de euro pe lună persoanelor nevoiașe, mai ales familiilor cu copii mici și șomerilor în vârstă de peste 55 de ani. În acest scop au fost alocate 1,6 miliarde de euro pentru 2017, fonduri suplimentare fiind promise pentru anii următori.
Acordarea acestor bani va depinde însă de îndeplinirea unor condiții: copiii din familiile beneficiare vor trebui să meargă la școală și să fie vaccinați, iar șomerii să caute un loc de muncă.
‘Este vorba, în fapt, de un program similar celor pe care le au aproape toate statele din Uniunea Europeană, menite să ajute persoanele care trăiesc în sărăcie’, a explicat Raffaele Tangorra, director general pentru politici sociale în Ministerul Muncii, citat de Reuters.
În Italia, procentul celor cu dificultăți materiale severe a crescut la 11,5% în 2015, comparativ cu media de 8,5% la nivelul UE, aflată în scădere, conform celor mai recente statistici europene.
Numărul persoanelor care trăiesc în ‘sărăcie absolută’ a crescut în 2015 la 4,6 milioane, adică 7,6% din populație, față de 6,8% în anul precedent, potrivit institutului național de statistică ISTAT.
Legea este prima tentativă a Italiei de a crea o plasă de siguranță permanentă pentru familiile sărace, însă criticii sunt de părere că aceasta atinge doar suprafața problemei. Partidele de opoziție consideră insuficiente măsurile aprobate, iar Mișcarea Cinci Stele (M5S), anti-sistem, plasată pe primul loc în sondaje, a promis că, dacă va câștiga alegerile viitoare, va introduce un ‘venit universal’ de 780 euro/lună/persoană, iar pentru o familie de patru persoane, acest venit va fi garantat la cel puțin 1.482 de euro. Programul M5S ar costa 17 miliarde de euro pe an.
‘Un stat care nu-i poate ajuta pe săraci nu este pregătit să răspundă niciunei provocări’, a subliniat Filippo Nogarin, primarul orașului Livorno, care a desfășurat anul trecut un program-pilot prin care o sută de șomeri au primit câte 500 de euro timp de șase luni. Programul va fi reluat în aprilie
Mulți ani, Italia, confruntată cu o uriașă datorie publică, și-a concentrat resursele de asistență socială pe persoanele vârstnice, cheltuind 15,8% din PIB pentru pensii, cel mai ridicat procent dintre statele OCDE.
Potrivit ISTAT, sub 1% din cheltuieile sociale merg în prezent spre combatarea sărăciei și excluziunii sociale.
Șomajul a oscilat din 2013 în jurul a 12%, iar cel în rândul tinerilor rămâne în jurul a 40%.