Dan Andronic: Klaus Iohannis vrea să o demită pe Laura Codruţa Kovesi, dar încă nu are curaj

Schimbarea generalului Florian Coldea din fruntea SRI a fost un eveniment cu o semnificație deosebită. A pus capăt unei domnii de 11 ani în fruntea celei mai puternice instituții din România. Spun domnie, pentru că în cei 11 ani s-au petrecut multe, dar cel mai important lucru este faptul că puțini din ceea ce numim leadership nu treceau pragul sediului din Jandarmeriei. Iar cei care nu-l treceau, își doreau să ajungă acolo.

Viziunea Generalului, așa cum i se spunea pe la spate, a fost una care a dus România într-o fundătură. Amiciția/interesele/prietenia lui Florian Coldea cu Laura Codruța Kovesi și Livia Stanciu a făcut ca trei instituții, ICCJ, SRI și DNA să funcționeze ca într-o mare familie siciliană. Deciziile se luau la o reuniune oficială sau privată, de obicei o masă, erau respectate de toți, nu exista milă.

Acolo unde era nevoie, fiind și elemente mai îndărătnice care nu acceptau deciziile grupului, se apela la sintagma “interesul Statului”, iar notele informative ale SRI se transformau în rechizitorii, iar rechizitoriile în sentințe. Cu ani grei de pușcărie. Este clar că nu avem elemente decât despre vârful grămezii, nu avem date exacte decât despre câteva cazuri, cum ar fi dosarul lui Ovidiu Tender și condamnarea lui Dan Voiculescu, dar se poate întrezări ansamblul.

În toate situațiile, modul de operare pare să fie același: Florian Coldea era cel care manevra situațiile în așa fel încât să obțină rezultatul dorit. Cine-i stătea în cale primea un cartonaș roșu. Pentru Florian Coldea nu exista regula din fotbal cu două galbene, ci trecea direct la roșu. Câmpul tactic, așa cum a denumit extrem de inspirat generalul SRI Dumitru Dumbravă, traseul dosarului penal de la indiciile SRI la condamnare definitivă, era ca o plasă din care nu aveai cum să scapi dacă purtai stigmatul cartonașului.

Alte articole

Klaus Iohannis şi Nicolae Ciucă se întâlnesc informal pe litoral, în timp ce tensiunile din coaliţie se amplifică

Tzancă Uraganu, mesaj public către Klaus Iohannis: „N-ați spus nimic, domnule PREȘEDINTE”

Perspectiva acestei plase întinse de cei trei “pescari” îi trimitea pe mulți să bată la poarta din Jandarmeriei. Sunt povești celebre cu genți de bani, cu politicieni care tânjeau după o cafea cu directorul SRI și adjunctul său, iar partidele de tenis Maior-Dragnea-Ponta-Coldea, cu Oprea și Dâncu pe coadă, au devenit celebre, fiind ilustrarea cea mai potrivită pentru stilul de lucru al celor care întindeau plasa. Nu erau doar evenimente mondene, relaxarea normală a unor oameni apropiați, se discutau chestiuni strategice și se rezolvau interese mărunte în beneficiul ambelor părți, mandatul de prim-ministru al lui Victor Ponta reprezentând apogeul puterii atinsă de SRI și DNA.

Indiferent cât ar vrea Victor Ponta să se extragă din această situație, pe vremea lui bugetul SRI a explodat, au fost trimiși zeci de ofițeri operativi în structurile de stat, mai mult, unii au ajuns să lucreze la cabinetul primului-ministru prin detașare, pe domenii care nu aveau legătură cu munca de informații. Tot Victor Ponta a fost autorul propunerii lui Laura Codruța Kovesi ca șefă a DNA, a girat modificările la Coduri, de fapt a căutat bunăvoința lui Maior și Coldea în speranța unui sprijin în alegerile prezidențiale. De-abia acum vedem cum toate aceste manevre au însemnat o ilustrare perfectă a proverbului românesc cu cine sapă groapa…

Am așteptat cu interes propunerea pe care urma să o facă directorul SRI Eduard Hellvig ca prim-adjunct. S-au vehiculat multe nume, parte a unei campanii de dezinformare, după cum se vede acum, dar alegerea a fost în ton cu ultimele acțiuni ale lui Hellvig. Ce vreau să spun? Multe, dar o să vă relatez un episod din epopeea demiterii generalului Florian Coldea. În primul rând, în toată ancheta internă a SRI, Florian Coldea a dat vina pe George Maior, spunând că prezența sa la întâlniri cu oameni politici a fost posibilă doar în virtutea faptului că era chemat de directorul SRI. O jumătate de adevăr, dar pe care George Maior, venit să dea declarații în fața comisiei, a susținut-o.

Ședința nu a decurs așa cum a fost ea prezentată. Respectiv pasajul care o descrie: “Prim-adjunctul Directorului a solicitat Directorului SRI, domnul Eduard Hellvig, eliberarea din funcţie şi punerea la dispoziţia şi nevoile instituţiei, după aproape 12 ani de când exercită această funcţie. Prim-adjunctul Directorului a prezentat motive ce ţin de demnitatea şi onoarea militară şi de riscul afectării grave a activităţii instituţiei. În acest sens, Directorul SRI a solicitat Preşedintelui României trecerea în rezervă a domnului general-locotenent Florian Coldea”, este cosmetizat puternic.

În realitate, Florian Coldea credea că a triumfat încă o dată, Raportul îi era favorabil, putea continua „Operațiunea Noi Suntem Statul!” și sub pulpana noului Președinte. Pe rețeaua de intranet a SRI toți comandanții și adjuncții de unități puteau citi raportul.

Maior era vinovat! Coldea urma să revină. Calcule greșite, relatare incompletă. Cel care l-a anunțat că va fi trecut în rezervă a fost Eduard Hellvig. Florian Coldea, nefiind avertizat, povestesc cei prezenți, s-a albit la față, nu se aștepta. A mai spus câteva cuvinte, după care s-a ridicat ședința. Prin gestul lui Hellvig mulți au înțeles: Klaus Iohannis dădeau un semnal clar că s-a încheiat o epocă. Nu era vorba de Epoca Băsescu, ci Epoca Coldea!

Cam așa stă situația și în cazul Laurei Codruța Kovesi. DNA este o instituție necesară, lupta anti-corupție nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Dar nu poate fi făcută sub semnul înverșunării de tip Procurorul “Portocală”, un șmenar al ideii de Justiție. Trebuie trasă o linie, iar Kovesi a greșit grav în cazul anchetării OUG 13. A crezut, așa cum a crezut și Florian Coldea, că totul este permis, că dacă spune tot timpul Noi Suntem DNA!, înseamnă și Noi Suntem Statul! Poate că la K2 și K4 lucrurile astea erau valabile, dar într-un stat normal, nu. Atâta timp cât avem o Constituție, iar separația puterilor în Stat nu a fost suspendată, cineva trebuie să plătească. Onorabil ar fi fost să se retragă de bună voie, dar așa cum vă spuneam în familiile siciliene, Onorabilitate = Vendetta. Ceea ce-i face extrem de periculoși, temuți și respectați.

Va avea curaj Klaus Iohannis să o demită pe Kovesi? Eu cred că nu, dar m-am mai înșelat de câteva ori.

De fapt, este o întrebare la care vom primi răspuns în câteva zile.

Urmarește RomaniaTV.net și pe