Campanologul italian, Flavio Zambotto, unul dintre puţinii profesionişti care se ocupă cu proiectarea şi acordarea de clopote pe întreg continentul european, a examinat clopotele cele mai cunoscute din Italia şi Europa: „Colaborarea pentru crearea clopotului destinat Catedralei din Bucureşti este cea mai mare realizare profesională a mea până în acest moment. Fiecare clopot are povestea şi sunetul său. Sunt clopote care au un sunet ce „deranjează” într-un fel urechea. Sunt şi altele, unice, fiecare în felul său, care au un sunet pur, divin. Există clopote vechi de sute de ani pe care le-am restaurat şi le-am acordat. Aşa am avut ocazia să constat că meşterii clopotari aveau o tehnică extraordinară, sub multe aspecte neschimbată până în ziua de azi.
Am avut onoarea să lucrez la acordarea unor clopote faimoase, cum ar fi unul din cele mai vechi din Italia – Campana della Rota – în Vatican, creat în 1215. Fiecare clopot pe care îl acordez e ca un fiu pentru mine şi toate reprezintă ceva special. Cel al Catedralei române este însă cu totul deosebit: are un sunet divin. A fost emoţionant să-l aud prima oară: puternic, profund, lung. E un sunet care te îmbrăţişează, te marchează”, a spus Flavio Zambotto.
Primul dintre cele şase clopote de la Catedrala Mântuirii Neamului şi cel mai mare, având 25 de tone, 3,3 metri înălţime şi tot atâţia metri în lăţime, care va avea o viaţă de peste 400 de ani, a fost turnat la Innsbruck, în Austria, a declarat, duminică, părintele Nicolae Crîngaşu, consilier patriarhal. Detalii, aici.
Sunetul unic al clopotului se datorează în primul rând calităţii materialului folosit – un aliaj de bronz cu o puritate de 99,99% – dar şi dimensiunii: cu cât este mai mare, cu atât sunetul este mai grav.
Vestea despre turnarea unui clopot de o asemenea calitate şi dimensiune s-a răspândit printre pasionaţii de clopote de pe întreg continentul. „Suntem martori la un eveniment istoric”, e doar un mesaj postat pe reţelele de socializare. În ziua în care fabrica a permis accesul publicului, doar din Italia au venit peste 100 de vizitatori să vadă şi să audă clopotul.
„Câteva sute de persoane au admirat şi au ascultat clopotul în prima zi de deschidere; el a fost făcut să vibreze la fiecare oră, prin lovire din exterior. Majoritatea au încercat să surprindă momentul cu camera de filmat sau cu smartphone-ul, dar nimeni nu a reuşit să capteze sunetul real. Ceea ce au auzit cu urechile lor, mi-au spus că e cu totul altceva faţă de ce au reuşit să înregistreze. Este o explicaţie tehnică, de fond. Un microfon standard nu poate prinde decât jumătate din frecvenţele joase ale clopotului. Acelaşi lucru şi la redarea sunetului: abia dacă se aud jumătate din vibraţii. Chiar dacă am vorbi, ipotetic, de o înregistrare bună, ar trebui să avem un echipament cu totul special, cu cel puţin un subwoofer”, a explicat Flavio Zambotto.
De altfel, adaugă expertul italian, „calitatea şi puritatea sunetului nu depind de parametri subiectivi, ci sunt măsurabile şi pot fi comparate. După turnarea clopotului am făcut toate testele şi măsurătorile prevăzute, iar rezultatul a fost unul excepţional, cu o toleranţă de 0 (zero)%! Nu a fost deloc uşoară obţinerea unui asemenea rezultat, ţinând cont, mai ales, de dimensiunea clopotului. Rezultatul se datorează şi muncii în echipă şi colaborării armonioase, în special între cei doi fraţi ingineri Grassmayr, a treia generaţie de proprietari ai fabricii”.
Până unde se va auzi clopotul Catedralei?
„Depinde foarte mult de factorii externi. Celebrul clopot din San Marco se putea auzi de la o depărtare de 40 de km, se spune. Dar, în urma cu sute de ani, nu era o poluare acustică asemenea lumii de azi iar condiţiile geografice, prezenţa unei suprafeţe de apă, au putut contribui la crearea legendei. Deci nu putem spune cu exactitate. Însă cu siguranţă se va auzi la kilometri depărtare şi sunetul profund, lung, va fi cu siguranţă inconfundabil”, scrie Hotnews.