CCR amână din nou decizia în cazul Legii care interzice persoanelor condamnate să ocupe funcţii din Executiv

UPDATE Curtea Constituţională a dezbătut, marţi, sesizarea făcută de Avocatul Poporului la Legea 90/2001, prin care li se interzice persoanelor condamnate penal să ocupe funcţii în Guvern. Sesizarea a fost făcută la începutul lunii ianuarie de Victor Ciorbea, la o zi după ce Guvernul Grindeanu a depus jurământul la Palatul Cotroceni.

Curtea Constituţională a dezbătut şi pe 7 martie sesizarea depusă de Avocatul Poporului şi a amânat pentru 21 martie pronunţarea deciziei. Pe 21 martie, CCR a anunţat o nouă amânare. 

„S-a amânat pentru 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii, care niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională şi atunci acum ne-am cam apropiat de două variante care vor fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, a spus preşedintele Curţii, Valer Dorneanu.

 

Excepția de neconstituționalitate a mai fost discutată, în două rânduri, de Curtea Constituțională, la 7 martie și respectiv 21 martie 2017. Judecătorii Curții au amânat pronunțarea pentru 4 aprilie 2017, președintele CCR, Valer Dorneanu, declarând că nu s-a putut ajunge la o soluție și că judecătorii CCR au nevoie de o analiză aprofundată asupra sesizării Avocatului Poporului privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 90/2001 pentru organizarea și funcționarea Guvernului României.

Dragnea: Obiectivul meu nu mai este să fiu premier, indiferent ce va spune CCR săptămâna viitoare

„S-a amânat pe 4 aprilie pentru că nu am reușit să ajungem la o soluție. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluții; niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională și acum ne-am cam apropiat de două variante și va fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluție pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, a declarat, la 21 martie 2017, președintele CCR, Valer Dorneanu.

La 5 ianuarie 2017, Avocatul Poporului a anunțat că a sesizat CCR cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 2 din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, conform căruia pot fi membri ai Executivului persoanele care nu au suferit condamnări penale și nu se găsesc în situație de incompatibilitate.

Potrivit Avocatului Poporului, „prevederile art. 2 din Legea 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerințele constituționale de previzibilitate și proporționalitate a legii și nu permit recunoașterea dreptului la diferență pentru ocuparea, în condiții de egalitate și fără restricții nerezonabile, a unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat”.

În vederea efectuării analizei de neconstituționalitate, Avocatul Poporului a examinat ansamblul reglementărilor referitoare la condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice din cadrul celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale — legislativă, executivă și judecătorească.

Astfel, Avocatul Poporului a constatat lipsa de coerență legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective și general valabile pentru ocuparea funcțiilor aparținând celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat; lipsa de previzibilitate a sintagmei „nu au suferit condamnări penale”; lipsa unui tratament juridic diferențiat aplicabil unor persoane care nu se află în situații analoge, în speță, persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, pe de o parte, și persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe de altă parte.

Conform sursei citate, Constituția consacră dreptul legiuitorului de a stabili condițiile concrete de ocupare și exercitare a unei funcții, însă, în procesul de elaborare a actelor normative, Parlamentul are obligația de a respecta principiile constituționale și de a adopta, în consecință, un sistem legislativ coerent, armonios, coordonat și eficient, care să asigure respectarea principiului constituțional al echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul democrației constituționale.

„Este de necontestat faptul că o persoană care urmează să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat trebuie să îndeplinească anumite cerințe de integritate, legalitate și corectitudine menite să consolideze încrederea cetățenilor în autoritățile statului, însă cadrul legislativ ce guvernează condițiile de accedere la o funcție trebuie să fie unul coerent, predictibil și unitar, aplicabil tuturor reprezentanților celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale. Separația puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului; dimpotrivă, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea”, a precizat Avocatul Poporului.

Avocatul Poporului susține că un asemenea echilibru nu poate fi realizat decât prin existența unui sistem coerent menit să asigure condiții de integritate general valabile în exercitarea funcțiilor aparținând acestor trei puteri și aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile actuale ale Constituției, în procesul de desemnare a prim-ministrului și de numire a Guvernului, au un rol esențial atât președintele României, cât și Parlamentul.

Sursa citată face referire la Decizia nr. 799/2011 a Curții Constituționale, potrivit căreia principiul echilibrului puterilor în stat trebuie aplicat, în egală măsură, în modul de atribuire și de exercitare a competențelor tuturor autorităților publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeași putere. În context, Avocatul Poporului observă că, „în legislația internă, chiar în cadrul aceleiași puteri și anume cea executivă (exercitată potrivit sistemului constituțional românesc de președinte și de Guvern) există diferențe de tratament juridic în ceea ce privește condițiile de ocupare a acestor demnități și implicit a criteriilor de integritate necesar a fi îndeplinite”.

În consecință, arată Avocatul Poporului, legiuitorul va trebui să reexamineze dispozițiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 „în sensul identificării unui raport de proporționalitate între condițiile ocupării unei funcții publice și scopul urmărit prin soluția legislativă și anume exercitarea funcției de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament”.

De asemenea, Avocatul Poporului observă că art. 2 din Legea nr. 90/2001 și, în special, sintagma „nu au suferit condamnări penale” încalcă principiul previzibilității „consacrat la nivel constituțional de art. 1 alin. (5), potrivit căruia ‘În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie'”. Totodată, indică sursa citată, sintagma „nu au suferit condamnări penale” poate suporta interpretări diferite.

Avocatul Poporului amintește faptul că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat premisele interpretării sintagmei „discriminare întemeiată pe orice altă situație/împrejurare”, ca atrăgând obligația statului de a introduce în legislație excepții corespunzătoare de la regula restricționării accesului persoanelor condamnate la o anumită funcție, astfel încât să fie respectat principiul non-discriminării, în condițiile impunerii unor restricții rezonabile.

„În esență, în speța amintită, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat că aplicarea principiului discriminării ‘în oricare altă situație’ include și non-discriminarea pe motive de cazier judiciar. În cauza menționată, Curtea a reținut că reclamantul a fost tratat diferit de celelalte persoane care au aplicat pentru acest post din cauza statutului său de persoană condamnată”, arată Avocatul Poporului.

* * *

Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor precizează, la art. 2, următoarele: „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țară, se bucură de exercițiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale și nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)”.

Art. 4. alin. (1) spune că „funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu: a) exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator; b) exercitarea unei funcții de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial; c) exercitarea de acte de comerț, cu excepția vânzării sau cumpărării de acțiuni ori alte titluri de valoare; d) exercitarea funcției de administrator ori de cenzor la societățile comerciale sau de reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăți ori de membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților naționale; e) exercitarea unei funcții publice în serviciul unei organizații străine, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte”.

* * *

Potrivit site-ului Curții Constituționale a României, https://www.ccr.ro/ , soluționarea excepției de neconstituționalitate sau controlul de constituționalitate a posteriori este reglementat de art. 146 lit.d) din Constituție și de art. 29-33 din Legea nr.47/1992. În cadrul acestui tip de control, Curtea hotărăște atât asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, în vigoare, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, cât și cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

Curtea Constituțională pronunță, în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(1) lit. A. d) din Legea nr. 47/1992, o decizie. Aceasta se ia cu votul majorității judecătorilor Curții.

Potrivit art. 147 alin.(1) lit.c) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.