Cu toate că oferirea ramurilor de salcie nu au un temei religios, scriptic, potrivit dogmelor creștin-ortodoxe, acest obicei există cel puțin din secolul IV. Salcia are o reputație deloc de neglijat în istorie, fiind asociată adesea ca plantă vindecătoare.
Una din sărbătorile de care se leagă profund ramura de salcie este De Thesmophoria, o sărbătoare legată de cultul a două femei, Demeter și Core. Acestea își făceau din ramurile de salcie un pat în care își petreceau timpul de sărbătoare. Femeia care doarme într-un pat făcut din salcie se dedică în totalitate vieții de castitate, asta deoarece salcia este planta care își distruge singură rodul.
Salcia apare pentru prima oară în textele creștine datorită lui Hermas. Pastorul Hermas îi descrie pe martirii creștinismului drept „ramuri de salcie purtătoare de rod”, adică exact contrarul naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege. Comparația are sens deoarece dorește să spună că cei care au murit întru iubirea față de Hristos, sunt mai vii decât dacă ar fi trăit păgâni.
Cu toate că nu face referire la folosirea ei în ziua de Florii, salcia apare și în Vechiul Testament, amintind de eliberarea evreilor din Egypt: „În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și salcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru” (Levitic, 23, 40).
Sursa: teotrandafir.com