Prevederile legale criticate menţionează, la art.14, că „Este nedemn de a fi avocat: (…) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”.
Astfel, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este neconstituţională.
„Curtea a constatat că sintagma din cuprinsul art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995 contravine art.1 alin.(5) din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate şi precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracţiuni care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat”, precizează CCR într-un comunicat de presă.
„Aşa fiind, necircumstanţierea expresă a acelor infracţiuni care sunt de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a sancţiunii excluderii din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a organelor competente”, se mai arată în comunicatul citat.
De asemenea, au fost criticate şi prevederile art. 27, care stipulează: „Calitatea de avocat încetează: (…) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii. „
CCR a respins, însă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.27 lit.d) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.