Serghei Mizil, despre Paşte. „CEA MAI MARE CATERINCĂ a fost când Nicu Ceauşescu a venit cu UN OU CU…”

Mulţi dintre cei care au uitat sau nu au trăit acele vremuri se întreabă cum petreceau comuniştii şi în special marii lideri comunişti Sărbătorile Pascale, scrie ziarulring.ro. Am ales să-l întrebăm pe un fiu de fost mare lider comunist. Şi nu oricare, ci pe cel mai cunoscut şi mai charismatic dintre toţi. Evident, a început cu un hohot de râs. Inconfundabilul râs al lui Serghei Mizil. Care povesteşte ca nimeni altul, cu un limbaj „colorat” cu totul aparte, cum se petrecea în familiile nomenclaturii din „Epoca Ceauşescu”, cum era atunci viaţa. Viaţa după Serghei.

Citeşte şi PAŞTE 2017: Urarea pe care nu este bine să o faci de Paşte

„Dacă se spunea Christos a Înviat!?… Păi, ce aţi vrea să spună: S-a dus?…”.

„Hă-hă-hă-hă-hă-ă-hă!”. Un râs molipsitor. Dar şi pilduitor. Aşa îşi începe Serghei povestea despre cum petreceau ei, cei din familiile aşa-zisei nomenclaturi „de partid şi de stat”. Când se opreşte din râs, inconfundabilul Serghei spune: „Normal, cum să nu petrecem. Păi, toată lumea mă întreabă dacă noi roşeam ouă sau toate celelalte, tot ce se face de Paşte. Bineînţeles că se înroşeau ouă, se mânca şi cozonac şi pască. Se spunea… Că m-a întrebat cineva dacă se spunea «Christos a Înviat!». Păi, ce aţi vrea să spună: S-a dus?…”.

„Andruţa Ceauşescu este zugrăvit pe bisercică: şi el, şi nevasta!”

Serghei are şi un argument forte cu privire la religiozitatea celor din jurul familiei Ceauşescu: „Deci la noi se petrecea ca în orice familie de români. Şi la noi, şi la ceilalţi care erau în jurul meu, inclusiv la familia Ceauşescu. Era sărbătoare normală-normală, de Paşte, cum se sărbătoreşte la români. Cu cozonac, cu ouă, cu miel, cu pască. Că toată lumea zice că familia Ceauşescu era împotrivă. Păi, cum?!… Andruţa Ceauşescu (n.r. – tatăl fostului preşedinte comunist) este zugrăvit pe bisercică şi el, şi nevasta, că au dat bani la biserică”.

„Aveam icoane în casă, umblam cu cruce la gât”

Serghei Mizil mai spune şi că nici însemnele religioase nu lipseau de la cei din marile familii comuniste: „Aveam icoane în casă, umblam cu cruce la gât. Că zicea lumea că nu era voie să vorbeşti de Hristos. Păi, în primul rând, Ceauşescu a pornit dintr-o familie amărâtă în care toţi erau credincioşi”. Evident că-l întrebăm pe Serghei dacă şi Ceauşescu avea icoane în casă. „Cum să nu aibă, domnule?!… Păi, pe ta-său l-a înmormânat cu sobor de 10 preoţi. Cu episcopi, cu car cu boi. Aţi fost vreodată la ei în sat, în Scorniceşti? Păi, în căsuţa aia, nu erau icoane?!… Mă-sa cânta în corul bisericii. Deci cum puteai să ieşi un necredincios, nu aveai cum. Şi nu poţi după aia să zici că… Decât Iliescu a zis că el n-a mai fost comunist, dar el a fost comunist din tată în fiu. Deci nu ai cum să scoţi asta. Că nu se afişau în public, asta e altă treabă. Dar, de pildă, tata (n.r. – Paul Niculescu-Mizil) mergea la biserică la Caşin. O mare parte din ei mergeau acolo. Dar era directiva la ăştia cu ideologia, să nu te vadă la biserică, vezi Doamne, că nu e bine, că nu-ştiu-ce… Erau căţeii ăia din jur… dar nu a spus nimeni niciodată şi nu a dat vreun decret sau vreo lege că nu se merge la biserică şi că nu ai voie să-ţi faci cruce sau că nu ai voie să vopseşti ouă”.

Ouă cu mărgele şi jocul lui Serghei de-a… „Hristos a înviat!”

Alte amintiri, alte dezvăluiri: „În primul rând, să ştiţi că şi Ceauşescu şi tata şi toţi ceilalţi primeau de la mănăstire ouă încondeiate cu mărgele, cu toate c.. alea. Şi când ciocneam ouăle ziceam: «Hristos a înviat!». Iar eu inventasem un joc că cine sparge să ia banii lu’ ălălalt. Bine, ăstea sunt jocurile mele. Dar se ciocneau ouă şi la noi (n.r. – în familia Mizil) şi la ei (n.r. – în familia Ceauşescu). Şi n-am văzut unul să nu aibă pe masă ouă roşii şi cozonac”.

Citeşte şi MESAJE DE PASTE 2017 pe care nu ai vrea să le primeşti. Cum poţi afla dacă ai primit MESAJE DE PASTE copiate de pe internet

„Ceauşescu nu-i halea pe toţi din familia lui”

Îl întrebăm dacă, mai degrabă, cei bătrâni, părinţii lui Ceauşescu şi ai Elenei Ceauşescu, în special mamele, erau păstrătorii tradiţei şi erau cei care dădeau tonul Sărbătorilor de Paşte şi/sau de Crăciun. Şi Serghei explică imediat, de parcă ar fi ghidul nostru într-o călătorie imaginară în casele vârfurilor nomenclaturii comuniste: „Ei stăteau toţi în curtea din Primăverii. Toţi stătau acolo în curte. În casa lui, dacă te uiţi la casa lui Ceaşescu, în dreapta este o casă roşcată. Acolo stăteau bătrânii. Şi mama ei, că ea trăia, şi, cât au trăit ai lui, tot acolo stăteau. Şi venea toată familia, bătrânii, copii şi o parte din ai lui, că nu-i halea (n.r. – nu-i înghiţea, nu-i simpatiza) pe toţi. Adică venea doar Ion Ceauşescu, fii-su (n.r. – Nicu Ceauşescu) şi încă unul dintre ei. Că pe restul, v-am spus, nu-i halea”.

O manevră „de partid şi de stat”

Serghei Mizil ţine să ne convingă de normalitatea familiilor de comunişti în raport cu sărbătorile pascale: „Paştele era normal, normal, normal. Şi Crăciunul la fel. Că toată lumea spune că era interzis. Că nu dădea voie la lume la biserică. Cum? Păi, toată lumea mergea la biserică de Paşte”. Îl întrebăm dacă era vreo „manevră” prin care conducerea „de partid şi de stat” să-i facă pe oameni, pe tineri mai ales, să nu se ducă la biserică de Înviere. Iar el încearcă să ne explice: „Aaa, ia fiţi atenţi care era manevra. Era aşa: ăştia care erau eşalonul doi, aşa cum se întâmplă şi acum cu Băsescu, nu vedeţi… Că ăia care îl ridicau cel mai tare în slăvi pe Ceauşescu, ca şi pe Băsescu acum, şi după aia au spus că e nebun, că e aşa şi pe dincolo… Păi, nu-l ridicai în slăvi, tu, măi, mare ziarist, care acum spui de Băsescu că au fost zece ani de chin? Aşa era şi atunci eşalonul doi, pe vremea lui Ceauşescu. Eşalonul doi care dădea un fel de directivă să nu fie văzuţi tinerii la biserică”.

De ce se organiza Cenaclul Flacăra în Noaptea de Înviere?

Serghei îşi aduce aminte şi de spectacolele organizate de Adrian Păunescu chiar în noaptea de Înviere. Şi spune: „Da, a mai fost o manevră cu Adrian Păunescu care i-a băgat în cap lui Ceauşescu că, în loc să se ducă tinerii la biserică, îi atrage el cu Cenaclu (n.r. – Cenaclul Flacăra), la Polivalentă. Dar câţi tineri în ţara asta erau pe care putea să-i atragă Păunescu? Iar tinerii care mergeau la Cenaclu, la Polivalentă, la plecare, în noaptea de Înviere, dădeau pe la Patriarhie şi veneau acasă cu lumânări aprinse”. De fapt, pentru cine nu ştie, Cenaclul, dincolo de faptul că era şi a rămas un fenomen unic, era un fel de „religie paralelă”, unde se cânta şi folk sau rock, dar se intonau şi rugăciuni şi colinde, iar când era organizat de Paşte era un fel de complement, de preambul al ritualului Învierii, pentru că, acolo, la cenaclu, se recitau poezii religioase, se cântau pricesne (cântări bisericeşti ortodoxe), erau prezenţi pe scenă chiar preoţi şi oameni foarte religioşi invitaţi. Iar la plecare, tinerii mergeu şi luau Lumină, unii chiar întorcându-se la cenaclu şi, într-adevăr, de la dealul Patriarhiei la dealul Polivalentei, un lanţ luminos de lumânări aprinse vorbea nu despre încătuşare, ci despre libertate: libertatea de gândi şi de a simţi frumos!….

„Uite, bă, ăsta e adevăratul ou înroşit!”

Serghei revine cu argumentaţia sa că, de Paşte, la ei în familie totul era cât se poate de normal: „Asta făceam cu toţii: se mergea la biserică, se lua lumânare aprinsă, se venea acasă…”. Şi, brusc, pare fulgerat de cea mai tare amintire legată de Paşte: „Singura şi cea mai tare caterincă pe care am văzut-o odată, şi m-am c… pe mine de râs, a fost când a venit Nicu (n.r.- Nicu Ceauşescu) cu un ou mare de struţ cu secera şi ciocanul. Şi a zis: «Uite, bă, ăsta e adevăratul ou înroşit!» Şi m-am c..pe mine de râş şi am zic: «Cum p… mea să faci ouă de Paşte cu secera şi ciocanul?!…»”. L-am întrebat unde a venit Nicu, fiul marelui boss comunist, cu un astfel de ou: la părinţii lui sau la familia Mizil? Şi Serghei zice: „La noi. Păi, nu am stat împreună?!… Nu a fost cu Donca (n.r. – frumoasa Donca Mizil, iubita lui o Nicu Ceauşescu, pe care Elena Ceauşescu nu a agreat-o ca noră)?!… Că vreo 15 ani am stat în aceeaşi casă”.

„Ne învârteam între noi. Plus balerinele, plus şmecherii din oraş…”

Cum petreceau familiile după Înviere, în prima zi de Paşte, a doua zi de Paşte? „În familie făcem”, explică Serghei. Şi continuă să depene amintiri: „Da, în familie, dar copiii între noi şi purisanii între ei. Că ştiţi foarte bine, noi, cei tineri, eram cu şpriţul, cu distracţia… Toţi copiii care eram pe acolo prin casă, de securişti, de oameni care lucrau acolo. Că pe vremea aia eram crescuţi toţi cam ca în familie. (…) Mergeam şi la Snagov, şi la munte. Dacă eram la Snagov, eu nu prea mergeam, că nu prea le am cu… Dar ceilalţi mergau la Mânăstirea Snagov, unde este capul lui Vlad Ţepeş. Şi se venea cu lumânarea, se stingea în tocul uşii. Exact ca toată lumea (…) Noi avem vile la Snagov, la mare, la munte. Toţi aveam vile pe acolo şi ne învârteam între noi (n.r. – mergeau de la unii la alţii, dintr-o vilă în alta). Plus oamenii care veneau. Plus balerinele, plus şmecherii din oraş care veneau la mine, cel puţin. Păi, de unde îi cunosc eu pe toți?!…”

Cum a fost primul Paşte liber într-o fostă familie a marii nomenclaturi comuniste

Până acum ne-a povestit cum a fost înainte de ’89. Suntem curioşi şi cum a fost primul Paşte liber în familia Mizil. „La fel ca înainte, la fel ca în toate familiile”, spune fiul fostului demnitar comunist. Şi completează: „Că noi nu am avut o schimbare majoră. Noi înainte de ’90 nu ne asscundeam de Sărbători: mergeam la biserică, la Caşin mergeam. Toţi de aici din cartier (n.r. – cartierul Primăverii, pe atunci interzis muritorilor de rând) mergeam la Caşin. Pe urmă veneam acasă şi petreceam cu toţi cunoscuţii, cu ouă, cu cozonac cu tot ce trebuie. Ce, asta însemna că eram ascunşi? Nu venea şi Nicu şi toţi ceilalţi care veneau la noi?!… Cum să fim ascunşi?!…”.