Viermii folosiţi la pescuit, o speranţă pentru mediul înconjurător. Descoperire uluitoare a cercetătorilor

În fiecare an, circa 80 de milioane de tone de polietilenă sunt produse în lume, iar faptul că o mare parte din această cantitate ajunge în natură va conduce în timp la adevărate dezastre ecologice, întrucât nu este biodegradabilă.

„Deşeurile din plastic reprezintă o problemă mondială pentru mediul înconjurător, mai ales polietilena, deosebit de rezistentă şi care este dificil de degradat pe cale naturală”, a explicat Federica Bertocchini, o cercetătoare de la Centrul spaniol pentru cercetări naţionale (CSIC), autoarea descoperirii acestei larve a Moliei mari a cerii (Galleria mellonella), un fluture foarte răspândit.

Această larvă, crescută în scopuri comericale, în număr mare, pentru a servi ca momeală de pescuit, este în starea sa naturală un parazit al stupilor, infiltrându-se în ceara de albine, peste tot în Europa.

Federica Bertocchini, care este şi apicultor amator, a observat că pungile din plastic în care depozita ceara stupilor infectaţi de acest parazit erau foarte repede perforate de larvele de Galleria mellonella.

În cadrul unui experiment realizat cu o pungă achiziţionată dintr-un supermarket din Marea Britanie, în care au fost introduse 100 de larve, cercetătoarea a observat că punga din plastic a fost distrusă în mai puţin de o oră.

Rată de degradare extrem de rapidă

Găurile începeau să apară după doar 40 de minute, iar după 12 ore, masa pungii din plastic era redusă cu 92 de miligrame, ceea ce reprezintă o cantitate considerabilă, au explicat oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii spanioli au spus că această rată de degradare este „extrem de rapidă” în comparaţie cu alte descoperiri recente, precum aceea a unei bacterii, în 2016, care poate la rândul ei să degradeze anumite mase plastice, însă cu un ritm de doar 0,13 miligrame pe zi.

Autorii noii descoperiri cred că larva Moliei mari a cerii nu mănâncă doar plasticul, ci îl şi transformă, descompunându-l din punct de vedere chimic, cu ajutorul unei substanţe pe care o produce la nivelul glandelor salivare.

„Una dintre etapele următoare va fi să încercăm să identificăm acel proces molecular şi să aflăm cum să izolăm enzima responsabilă”, au explicat ei.

„Dacă este vorba de o simplă enzimă, vom putea să o fabricăm la scală industrială graţie biotehnologiei”, afirmă Paolo Bombelli, cercetător la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, unul dintre coautorii studiului.

După părerea lui, „această descoperire ar putea să devină un instrument important pentru eliminarea deşeurilor din plastic polietilenic care se acumulează în sol şi oceane”.

400 de ani în natură

Polietilena este utilizată mai ales la fabricarea ambalajelor şi reprezintă 40% din cererea totală de produse plastice din Europa, din care 38 de procente se regăsesc în deşeuri.

În fiecare an, 1.000 de miliarde de pungi din plastic sunt utilizate pe plan mondial şi fiecare persoană foloseşte în medie peste 230 de pungi de plastic, contribuind la acumularea unei cantităţi de 100.000 de tone de deşeuri.

În prezent, procesul de degradare chimică a acestor deşeuri plastice prin intermediul unor produse foarte corozive, precum acidul azotic, poate să dureze mai multe luni.

Abandonate în natură, este nevoie de aproximativ un secol pentru ca aceste pungi din plastic să se descompună complet. În cazul celor mai rezistente materii plastice, acest proces poate să dureze până la 400 de ani.

Aproximativ 8 milioane de tone de plastic sunt deversate în fiecare an în mările şi oceanele de pe Terra, potrivit unui studiu publicat în 2015 de revista americană Science.

Oamenii de ştiinţă estimează că în oceanele terestre ar putea exista în acest moment aproximativ 110 milioane de tone de deşeuri din plastic. Acele mici fragmente din plastic pot fi înghiţite de peşti şi alte specii marine.